luni, 15 martie 2010

Printre cărţi

Omul care prestează servicii în România este prin excelenţă mitocan şi prost. Când însă în joc intră cărţile, te aştepţi să ai de-a face cu persoane diferite. E normal ca un bibliotecar să ştie ce oferă cititorilor, iar un librar să aibă o perspectivă oarecare asupra industriei de carte din România, să cunoască nume de scriitori şi programe editoriale. Să aibă idee ce se vinde şi ce nu, ce este valoros şi ce înseamnă maculatură...
Eroare ! Cu vreo doi ani în urmă, o rugasem pe fata mea să-mi cumpere nişte cărţi şi ea a căutat prin mai multe librării din Bucureşti. Printre volumele cu pricina se aflau "Evanghelia după Araña" de Nicolae Strâmbeanu ( ce va mai fi scris între timp acest misterios autor publicat de Humanitas ?), "Lumea în două zile" de George Bălăiţă ( citisem romanul de două ori, prima dată în armată, dar nu aveam această capodoperă în biblioteca mea ), "Proorocii Ierusalimului" de Radu Aldulescu ( romanul meu preferat dintre cele scrise de marele prozator) şi "Biblia lui Doré" de Torgny Lindgren.
- Aveţi aceste cărţi ? a întrebat fiica mea şi a înşirat titlurile de mai sus.
Mai întâi căutase pe rafturi, dar nu le găsise. Vânzătorul, un tânăr de vreo trezeci şi cinci de ani, cu o burtă prematură şi cu ochii înotând în razachie, s-a uitat pe lista pe care o scrisesem şi a început să rânjească.
- Hă, hă, hă... Vrei să te pocăieşti ? a întrebat-o el pe Nicolle.
- De ce aş face-o ?
- Păi, astea sunt numai cărţi bisericeşti... Eu nu am aşa ceva aici, hă, hă, hă,... Că mi-ar trebui aprobare şi binecuvântare de la Patriarhie... Hă, hă, hă... Şi nu prea am nevoie de ele.... Hă, hă, hă...
Mai auzisem de bibliotecari care ţineau "Galeria cu viţă sălbatică" în zona cărţilor de botanică, iar "Animale bolnave" printre tratatele de patologie veterinară, dar parcă nu-mi venea să cred... Văzusem cu ochii mei ignoranţi care comercializau cărţi, dar răspundeau respectuoşi la întrebări, spunând că nu au volumele solicitate.
Cândva, tânăr fiind, am cerut unei bibliotecare "Biblioteca din Alexandria" de Petre Sălcudeanu, un roman care a făcut vâlvă la vremea lui şi despre care pot spune şi acum că era construit pe o idee excepţională, sufocată, din păcate, de o avalanşă de întâmplări banale.
- Da, avem cartea asta. Dar nu înţeleg de ce te interesează pe tine biblioteca din Alexandria, când avem cărţi foarte bune şi în biblioteca noastră ? ( Alexandria este reşedinţa judeţului Teleorman ... )
Anul trecut am întâlnit însă şi un bibliotecar citit. Mă învârteam printr-o librărie bucureşteană, să văd dacă au acolo cărţile mele. Le aveau. Am întârziat printre opuri şi am pus câteva, aparţinând unor scriitori români de perspectivă, în coşul de cumpărături. După ce m-a urmărit o vreme discret şi posomorât, un librar între două vârste s-a apropiat grav de mine şi mi-a spus cu voce joasă :
- Lăsaţi, domn'le, porcăriile, că vă văd om serios... Luaţi o carte ca lumea şi citiţi şi dumneavoastră ceva care să vă facă plăcere...
Şi mi-a arătat De veghe-n lanul de secară de J. D. Salinger.
I-am zâmbit recunoscător, i-am mulţumit şi am pus cartea în coş, cu toate că o aveam acasă. Cât timp am trecut pe la casă, binefăcătorul meu nu m-a scăpat din priviri. La plecare, ne-am surâs cu complicitate şi am ieşit în stradă binedispus...

13 comentarii:

mariusaldea spunea...

ce-i drept, draga serban, este de rasu'-plansu' toata treaba asta cu ignoranta bibliotecarilor si a librarilor, in genere...


e trist.

e ca si cum as merge la carciuma si i-as spune carciumarului "o pitică, nea săndele" si nea sandel sa-mi aduca, cu adevarat, o femeie pitica... e o mare rusine!

Şerban Tomşa spunea...

Marius,
un cârciumar prost e şi mai deprimant decât un librar ignorant. În definitiv, de ce naiba ocupă locul ăla de muncă ? Ar trebui să existe, din partea lor, măcar un pic de interes pentru meserie şi muşterii...
Te îmbrăţişez.

Ryanna Pop spunea...

Desi e de plans despre ce ai scris aici ,eu nu m-am putut abtine sa nu-mi iau felia de comic de situatie si sa nu felicit simtul umorului etalat in scriere,cum de altfel il savurez prin paginile cartilor si ale blogului tau care au devenit pentru mine,dupa versurile eminesciene,si ale lui Heine scrieri ce le citesc in momentele mele grele,intru alinarea sufletului meu…ce sa spun, am ras pana la lacrimi atat de partea in care fetitza ta cauta respectivele carti si replicile bolovanoase din context cat si la finalul postarii…,iar de faza cu biblioteca din Alexandria,ce sa mai spun!..eu sunt ceva mai blanda in astfel de situatii si ma gandesc ca “bietului”om i-o fi ars si lui biblioteca in urma unui incendiu si nu mai stia zona telurica de unde si-o procurase..de aici trimiterea la “muncipiul”drag lui precum raposatul…zic si eu!..frumos,scris deosebit,o incantare pentru spirit de la un adevarat spirit de lumina...multumim!Ryana!
PS.am vrut sa scriu si eu intr-o zi ceva asemanator celor scrise mai sus,idee ce mi se declansase pe cand bantuiam prin librarii si tarabe intru cautarea cartilor tale,si despre felul in care se recomanda carti de catre librari si cei de pe la tarabe,cititorilor interesati,dar bine ca nu am facut-o..nu as fi reusit sub nici un chip sa descriu o situate in acest fel precum ai facut-o tu...asa ca bine ca am fost si eu o data inteleapta si am ocolit vreun comentariu scris sau mut precum"daca taceai filozof te numeai":)..oups,sa nu dai vreo leapsa pe tema asta!...

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
de multă vreme încerc să privesc latura comică a lucrurilor şi să văd la semenii meu numai ce este frumos. Sunt, prin chiar firea mea, foarte tolerant, dar am cunoscut câţiva oameni, de-a lungul vieţii, care au reuşit să obţină din partea mea cele mai dure - aproape inimaginabile - reacţii... Tu eşti mult mai "bună", mai iertătoare decât mine...

Ryanna Pop spunea...

Serban,
in primele mele scrieri prin virtual,am facut pe interesanta si mi-am scris un interviu eu cu mine..si luand la rasfoit niste carti de cugetari din biblioteca mea,m-am gandit sa fac o combinatie de intrebari si citate commentate astfel ca la unul dintre acestea despre bunatate ce suna cam asa;"orcine in lume iubeste pe cei buni…daca tu ii iubesti pe cei rai,atunci tu i-ai invins pe toti"si am adaugat…( eu mai am putin si devin o invingatoare)…nu stiu daca i-am invins pe toti,dar stiu ca eu sunt o mare invinsa,si mai ales resemnata…nu am fost deloc o rasfatata a sortii,din contra am trecut prin multe drame si acum traiesc o drama mai mare decat oricand..dar incerc sa vad partea comica a situatiei,precum dumnezeu ne-a daruit ziua si noaptea..oare ce ne-am face daca am fi obligati sa traim doar in noapte vesnica?....

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
nu eşti o învinsă şi nu vei fi niciodată.
Îmi pare atât de rău că ai suferit şi suferi ! Am observat însă că niciun om deosebit nu a avut o existenţă uşoară. Sunt alături de tine.
Problema e că nu avem curajul să ne schimbăm viaţa atunci când rotiţele mecanismului refuză să mai funcţioneze. Să ne căutăm fericirea în alte direcţii... Aş vrea să te "văd" zâmbind. :)

Unknown spunea...

Nu toti medici sunt "doctori" nu toti zugravi sunt piciori nu toti frizeri sunt hayr stilisti.A cela care lucraza intr-o biblioteca nu trebue sa stearga doar cartile de praf el trebue sa fie ca un farmacist care sa recomande leacul ideal pentru bolile sufletului.Cu respect Toni

Şerban Tomşa spunea...

Călin,
ai dreptate. La noi, majoritatea o formează cârpacii. Sunt şi excepţii, repede marginalizaţi de sistemul în care încap numai proştii. Asta e... Nu putem decât să ne consolăm, râzând de ei... Cam cum făcea nenea Iancu... Dar râdem pe pielea noastră... :)

Ryanna Pop spunea...

Serban,
:)

Şerban Tomşa spunea...

:)

mmi spunea...

Aşa de mult aş vrea să te pot contrazice!

Anonim spunea...

Foarte misto relatarea ! Eu am intrebat intr-o librarie la Diverta de Dan Sociu si mi s-a raspuns ca nu lucreaza la ei !

Şerban Tomşa spunea...

Mmi,
:)

Isuciu,
întâmplarea ta e chiar mai tare decât ce am povestit eu... :)