"Pe cine ar alege nenea Iancu – sosit azi cumva de la Berlin – pentru a-l portretiza cu prioritate în comediile sale? Ce politician, analist, politruc, divă s.a. ar merita un rol principal în opera bardului (sic!) din Haimanale?" ( întrebarea aparţine lui Dan Voiculescu )
Subscriu la cele afirmate de Horia Gârbea : ar fi multe de spus, dar cum să strici cerneala lui Caragiale pe ei ?
Aş observa, în primul rând, că unele personaje din Caragiale s-au păstrat în stare pură : funcţionarii de la toate ghişeele din România, poliţiştii, copiii răsfăţaţi şi malefici, flecarii, pedagogii "de şcoală nouă", cartoforii, mincinoşii, "patrioţii" ( ca Jupân Dumitrache ), "traficanţii" de influenţă, cititorii de gazete care înţeleg ce vor ei ( precum Nae Ipingescu ), ziariştii care fabrică "ştiri" imaginare, Miţele, Didinele, Vetele, Coriolanii şi Venturianii... Să remarcăm că Dumnezeu - coautorul invizibil de pe coperţile cărţilor lui Caragiale - le-a mai îngroşat trăsăturile, adâugându-le nesimţire şi vulgaritate. Caragiale n-ar avea de cât să scrie urmări ale operelor deja cunoscute.
În al doilea rând, au apărut personaje-hibrid, încrucişări ale unor personaje deja existente. Trahanache s-a combinat cu bancherul, Pampon cu Tipătescu ( arivistul grobian, golanul ajuns "domn" ! ), Caţavencu şi Rică Venturiano cu Farfuridi şi Brânzovenescu. E drept că unii şi-au schimbat statutul : pedagogul "reformator" a devenit, în repetate rânduri, ministru, Goe a ajuns prim-ministru şi preşedinte de Senat, Caţavencu scrie pamflete, Dandanache a acces şi el în fruntea Ministerului Educaţiei, etc. Aici, Caragiale ar fi putut să scrie multe lucruri noi.
În al treilea rând, au apărut personaje caragialiene noi : ciobanul de palat, piţipoanca de televiziune, cocalarul de moda nouă, ziaristul analfabet, măscăriciul miliardar, mogulul persecutat, ţăranul de mall, artistul care fuge cu miresele de la toate nunţile la care este invitat ( vezi Constantin Măgureanu ), boşorogul bogat cu succes exclusiv la nevestele prietenilor mai tineri ( vezi Sebastian Vlădescu ), spărgătorul de congrese ( vezi taifunul numit Pandele ), liberalul de extrema stângă, politicianul de stânga multimilionar în euro şi cu program de dreapta, arogantul din guvern, prostănacul de Parlament, hoţul cinstit ( unde eşti, Dostoievski ? ), afemeiatul care scrie tratate despre morala cuplului... Abia cu aceste personaje, Caragiale ne-ar fi impresionat cu capodopere de o originalitate frapantă...
Acum, ca şi în perioada autorului "Scrisorii pierdute", este o... epocă de tranziţie. Îmi pare rău însă că nu mai ştiu cu ce prilej, nenea Iancu ar fi spus : "Am râs atât de mult, încât urmaşii noştri vor plânge". Se pare că a venit vremea...
La rândul meu, dau leapşa mai departe următorilor :
Ryana , Cristiana Antonovici , Black Bitch , BlueIris , Day-Dreamer , Fanfan, Irina Alexandra , Xia , Dan Ioaniţescu , Pantacruel , Gabi C. , Georoge Adam , Sorin -SOmeONE , Elvis , Liviu Drugă , Flavius Obeadă , Ioan Suciu .
16 comentarii:
Corecta si colorata scormonire printre "odraslele" eroilor lui Caragiale. Am preluat leapsa, deci curand ma raspund si eu cu rasu'-plansu' lui nenea Iancu.
multumesc, serban
o sa-mi fac timp acusica pt dumneaei :)
am citit mini-eseul tau despre personajele caragialiene printre care traim azi :))
excelent!
Multumesc si eu, am receptionat. Am sa incerc sa punctez, insa nu stiu daca voi reusi sa fiu la inaltime, am cam pierdut contactul cu "barfele de palat" din realitatea romaneasca.
Da, norocul lui Caragiale că a murit la timp. Ar fi murit altfel, fie de râs, fie de inimă rea. Cam cum facem noi!
Observ parada personajelor triste ca la un bal mascat, urmand sfatul altui clasic mare: "privitor ca la teatru/ tu in lume sa te-nchipui..."
Nu imi iese intotdeauna, dar recomand metoda cu caldura...
...si inca nu-i caldura mare:))...
Liviu,
nenea Iancu încă putea râde de el însuşi. Noi am involuat : ne putem plânge de milă...:)
Panta,
îţi mulţumesc pentru apreciere. Am scris în pripă... Poate că trebuia să mă ocup doar de un tip de personaj... :)
Sorin,
românii nu se schimbă niciodată. De aceea e mereu actual Caragiale... Numai liniile s-au mai îngroşat...)
Mmi,
înainte de a muri, Caragiale a şters-o în străinătate, pentru a intra în posesia unei moşteniri. ( Unii spun că ar fi avut o misiune secretă...) În orice caz, pentru el s-a terminat bine... :)
Ramona,
e interesant ce spui. Percepute de aproape, personajele comice sunt triste... Te pomeneşti că, văzute în intimitate, cele tragice sunt...comice :)
Păi, Şerban, sunt onorată de leapsă, dar ce să mai scriem noi după ce domnia ta ne-a luat caimacul? Am citit ce-ai scris şi mă gândesc ce-ar mai fi de spus, fiindcă, după mintea mea, ai fost exhaustiv în abordare. Va trebuie să meditez o grămadă, căci...
In fine, o să încerc, să văd ce iese.
Mulţumesc.
eu nu am cuvinte..ce as putea adauga la ceva atat de sublim exprimat..la ceva in care iata spiritul nostru dacic nu se dezminte,ca poate de aceea am reusit sa supravietuim atatea mii de ani tuturor incercarilor de forte externe si chiar interne de a ne desfiinta ca popor,si anume puterea romanului de a face haz de necaz,la rascruce de vremuri,nu?...de aceea nu am lasat notita,si mai ales ca la inceput doamnele si domnitele erau menajate de intrusiune in subiect..acum na,ca intru in partea cealalta de inteles adica cine se scuza mai mult se acuza..oricum e o onoare pt.mine asemenea invitatie,si desigur ca voi incerca sa fac si eu ceva adnotari la subiect,desigur nu la inaltimea acestui mini eseu ce nu mai lasa loc de alte interpretari:)..multumesc mult!....
Multumesc mult pentru invitatie, dragul meu... dar nu ma simt priceputa la asa ceva, cum bine ai inteles. Iti multumesc pentru apreciere, pentru dorinta ta sincera de a aprecia activitatea mea. Pentru unii timpul meu nu va veni niciodata, altii cred ca el este de mult, si cineva are atata incredere in mine incat a oferit o valoare cat hrana mea pe jumatate de an pentru a-mi continua munca la un nivel superior...
Va multumesc tuturor.
Stiu ca nu dezamagesc prin sinceritatea mea. Poate chiar dimpotriva... dar nu vreau sa fiu lipsita de modestie, asta imi doresc, sa-mi pastrez intotdeauna modestia. Si tocmai de aceea imi spun mai mult neputintele, si deranjez astfel multa lume, care chiar crede ca imi plang de mila...
Nicidecum. Vreau doar sa nu mi se urce totul la cap..
Betia de cuvinte este poate mai perfida decat orice alta betie...
Va iubesc pe toti din tot sufletul meu!
Va ofer ceva foarte frumos ...cred eu...
http://www.youtube.com/watch?v=UGufiv5PB2A
BlueIris,
tu ai mereu idei. Şi în inefabilul lor, găsesc uneori câte un ac de... albină aurie. Onoarea este totdeauna de partea mea, atunci când "vorbesc" cu tine. :)
Ryana,
ai văzut că, până la urmă,te-ai descurcat ? Ideile tale sunt frumoase şi uite că ţi-ai descreţit fruntea...Nu uita : onoarea este totdeauna de partea mea, atunci când "vorbesc" cu tine. :)
Cristiana,
ţi-am spus şi cu alt prilej că preocupările tale mă depăşesc şi îmi reproşez mereu că nu sunt un elev mai silitor. Voi încerca pe viitor.
Nu-ţi face probleme, nici mie nu mi se potrivesc multe "teme". Lumea, aşa cum o vezi tu, la un nivel superior de înţelegere, nu are personaje negative şi nici caragialiene...Problema e că noi nu putem să iubim totdeauna aşa cum o faci tu. Şi mi-aş dori atât de mult s-o pot face !
Îţi mulţumesc pentru cadoul tău frumos ! :)
P.S. Sunt aşa de aiurit că, primind cu ceva timp în urmă o foarte interesantă leapşă de la Ioan Suciu ( "Mofturi de ochelarist" ), nu mi-am dat seama că trebuie să o dau mai departe... Poate o voi relua. Îi cer scuze, pe această cale, eminentului eseist şi critic literar.
Excelenta postare, Serban. Vorba cititorilor tai, ce s-ar mai putea adauga?
De Marius Chicos Rostogan am mai vorbit pe ici pe colo, l-am intalnit de prea multe ori. Cetateanul turmentat face peisajul zilnic al carciumilor contemporane.
Pe Catavencu, Trahanache, Veta si Mita ii vedem zilnic pe sticla.
As mentiona mai degraba tulburarile mentale ce caracterizeaza 'marii neurotici'(Cioculescu) din nuvele si care sunt atut de larg raspandite si azi.
George,
comedia lui Caragiale a căpătat azi accente dramatice. Dar tot el a descoperit ticăloşia şi nesimţirea criminală a Miticilor...
Ma gandeam Serban, cat de mult seamana Caragiale cu Cehov, iar apropo de frenologie, probabil ca exista o legatura intre un chip si tipul de literatura pe care il creeaza.
George,
e interesant ce-mi spui. cred că aşa e.
În altă ordine de idei, cei doi scriitori seamănă foarte mult. Chiar şi fizic, chiar dacă unul a fost albanez grecizat, iar celălalt urmaş de mujici din stepa rusească...
Trimiteți un comentariu