Printre cărţi

Omul care prestează servicii în România este prin excelenţă mitocan şi prost. Când însă în joc intră cărţile, te aştepţi să ai de-a face cu persoane diferite. E normal ca un bibliotecar să ştie ce oferă cititorilor, iar un librar să aibă o perspectivă oarecare asupra industriei de carte din România, să cunoască nume de scriitori şi programe editoriale. Să aibă idee ce se vinde şi ce nu, ce este valoros şi ce înseamnă maculatură...
Eroare ! Cu vreo doi ani în urmă, o rugasem pe fata mea să-mi cumpere nişte cărţi şi ea a căutat prin mai multe librării din Bucureşti. Printre volumele cu pricina se aflau "Evanghelia după Araña" de Nicolae Strâmbeanu ( ce va mai fi scris între timp acest misterios autor publicat de Humanitas ?), "Lumea în două zile" de George Bălăiţă ( citisem romanul de două ori, prima dată în armată, dar nu aveam această capodoperă în biblioteca mea ), "Proorocii Ierusalimului" de Radu Aldulescu ( romanul meu preferat dintre cele scrise de marele prozator) şi "Biblia lui Doré" de Torgny Lindgren.
- Aveţi aceste cărţi ? a întrebat fiica mea şi a înşirat titlurile de mai sus.
Mai întâi căutase pe rafturi, dar nu le găsise. Vânzătorul, un tânăr de vreo trezeci şi cinci de ani, cu o burtă prematură şi cu ochii înotând în razachie, s-a uitat pe lista pe care o scrisesem şi a început să rânjească.
- Hă, hă, hă... Vrei să te pocăieşti ? a întrebat-o el pe Nicolle.
- De ce aş face-o ?
- Păi, astea sunt numai cărţi bisericeşti... Eu nu am aşa ceva aici, hă, hă, hă,... Că mi-ar trebui aprobare şi binecuvântare de la Patriarhie... Hă, hă, hă... Şi nu prea am nevoie de ele.... Hă, hă, hă...
Mai auzisem de bibliotecari care ţineau "Galeria cu viţă sălbatică" în zona cărţilor de botanică, iar "Animale bolnave" printre tratatele de patologie veterinară, dar parcă nu-mi venea să cred... Văzusem cu ochii mei ignoranţi care comercializau cărţi, dar răspundeau respectuoşi la întrebări, spunând că nu au volumele solicitate.
Cândva, tânăr fiind, am cerut unei bibliotecare "Biblioteca din Alexandria" de Petre Sălcudeanu, un roman care a făcut vâlvă la vremea lui şi despre care pot spune şi acum că era construit pe o idee excepţională, sufocată, din păcate, de o avalanşă de întâmplări banale.
- Da, avem cartea asta. Dar nu înţeleg de ce te interesează pe tine biblioteca din Alexandria, când avem cărţi foarte bune şi în biblioteca noastră ? ( Alexandria este reşedinţa judeţului Teleorman ... )
Anul trecut am întâlnit însă şi un bibliotecar citit. Mă învârteam printr-o librărie bucureşteană, să văd dacă au acolo cărţile mele. Le aveau. Am întârziat printre opuri şi am pus câteva, aparţinând unor scriitori români de perspectivă, în coşul de cumpărături. După ce m-a urmărit o vreme discret şi posomorât, un librar între două vârste s-a apropiat grav de mine şi mi-a spus cu voce joasă :
- Lăsaţi, domn'le, porcăriile, că vă văd om serios... Luaţi o carte ca lumea şi citiţi şi dumneavoastră ceva care să vă facă plăcere...
Şi mi-a arătat De veghe-n lanul de secară de J. D. Salinger.
I-am zâmbit recunoscător, i-am mulţumit şi am pus cartea în coş, cu toate că o aveam acasă. Cât timp am trecut pe la casă, binefăcătorul meu nu m-a scăpat din priviri. La plecare, ne-am surâs cu complicitate şi am ieşit în stradă binedispus...