Să plecăm puţin în somn sau discurs împotriva singurătăţii

Să plecăm puţin în somn, fără să căutăm nimic în mod special, spune îngerul protector.
Să închidem ochii şi să alunecăm într-un abis odihnitor, în timp ce toate ceasurile lui Dali se rotesc în sens invers şi se rostogolesc pe canapele de turtă dulce.
Avalanşa nopţilor pierdute se înalţă, ca un tumul al disperării, peste oboseala noastră : gheară de animal sălbatic scrijelind pământul, înainte de ultima suflare. Monument al tăcerii şi singurătăţii rănite.
Ne-am rătăcit pe o altă planetă, într-un alt anotimp.
Undeva, în păduri îndepărtate, un mistreţ flămând ascultă rădăcinile stejarilor oftând. Va mai dura până la următoarea sărbătoare.
Să dormim.
Nu vom muri niciodată.
Oricând, oriunde, ne putem întâlni cu prietenii noştri, pentru a marca un secol de când ne-am strâns ultima oară mâinile.