Pe vremuri, Ion Stratan îmi povestea că în timpul unui festival de poezie, o poetă eminentă se întâlnea și cu trei bărbați într-o noapte. Cutare, cutare și cutare...
- Și ăsta ? am întrebat eu, auzind numele unui autor falnic, cu niște perciuni fastuoși.
- Păi, da, a râs Stratan. Dacă nu are talent, bătrânul iese în față cu...
Până la urmă, fiecare are atuul său. Unii au un urlet de lupi siberieni, alții surâd îngerește... Un tânăr etalează o formă a capului care inspiră încredere. Un redus mintal se bazează pe păru-i hălăciugă și pe niște buze autoritare care-l împing automat către o funcție de conducere. Un studios se fălește cu chelia-i diplomatică. Un senator obraznic își vântură peste tot nasu-i electoral. Un matur guguie precum porumbeii ( vezi noul prozator Cătălin Botezatu ). Un funcționar în vârstă este fericitul proprietar al unor cârlionți care te bagă în boală. Foștii sportivi posedă un mers elastic ori lasciv... Eroii ne trezesc admirația cu bărbii dăltuite savant.
Ispite, capcane, arme subtile...
O femeie are... Ooooo, dar aici ar trebui să scriu prea mult. Femeilor li se cere, în general, incredibil de mult... Și nu e drept să fie așa...
18 comentarii:
Până aici mi-a plăcut, m-a distrat.
Acum şi despre femei, vă rog, să văd dacă ...
Multi artistii sunt foarte inventivi, crezand ca femeile fac parte din recuzita lor...Numai ca sunt femei care se uita dincolo de plete...
dar de Chiloţii marca "Botezatu" a auzit cineva?
:)
Buna seara tuturor!
Hai noroc! :))
Periculoasa postarea...
Cel putin pentru veleitaristi. Maine o sa fie coada la frizer, desigur nu cu comentatorii tai stabili, (honi soit qui mal y pense!:)), ci cu ceilalti cititori, cei care au "aplecari" artistice, dar care din nefericire, sau pote din fericire, nu-ndraznesc sa se repeada la comentarii...
:))
Iaca, la aspectele acestea hilare, ale garniturii cu care sunt servite "poeziile", sau dupa caz textele "literare", nu m-am gandit niciodata, dar in schimb, trebuie sa marturisesc draga Serbane, ca m-am distrat foarte tare citind postarea ta.
In principiu as putea sa-mi permit sa spun ce-mi trece prin cap, pentru ca eu nu am aspiratii literare... E drept ca imi place sa rasucesc cuvintele ca pe roata lui Torquemada, dar asta este o bucurie maniaca trecatoare...
Cuvintele! Ah, cuvinteleeeee...!!! :)))
E greu cu scrisul... ce sa zic...!? :))) Uite, daca nu m-asez cateodata cu batuta pe cuvintele care nu vor sa se lase domesticite, sa stii ca nu-mi iese nimica - nimicutza clar. Cel putin pentru cei carora le incalcesc mintile cu fraze rasucite, pentru ca mie unuia, intotdeauna mi-e clar ce scriu...
:)))
Recunosc ca uneori le cam fugaresc bietele de ele, alteori le iau cu binisorul si le pacalesc, le mai ciupesc, le mai inghiontesc, le mai imping sa se combine impotriva naturii:)))). Mdeh, trase-mpinse, pana la urma, cu chiu cu vai, vin de se-aseaza in fraze...
Dar asta este tot...
:))
femeile ofera, in general,incredibil de mult.........si nu-i corect sa fie asa.......:)
:) aici sunt Chiloţii marca Catalin Botezatu:
http://scorchfield.blogspot.com/2010/10/barbatul-in-starea-lui-de-gratie.html
cu voia lui Şerban.
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/01/blog-de-blog-cele-mai-bune-bloguri-din.html
aici ai leapsa. fa si tu nominalizari pe pagina ta si trimite linkul cu postarea la adresa cu concursul. apoi trimite leapsa la ce prieteni vrei.
Să îmi fie cu mare iertare, frate Şerban, că mă dau cu şaga pe lângă serioasa dumitale chestiune din ăst blog tot mai vestit, dar mă gândesc că, şi să nu mi-o luaţi în nume de rău, dacă muierea din poveste consuma trei bărbaţi pe noapte, acum cum să nu i să ceară mult? O arătat muierea că poate? O arătat. Deci?!... :)))))
Cu toate acestea, revenind la un ton serios care mă caracterizează, după cum ştii :))), vreau să subliniez cu mare putere, că li se cere atât cât vor ele să arate că pot.
Au vrut independenţă după revoluţia sexuală a anilor 60, odată cu pilula contraceptivă, au avut-o pe independenţă. Anii 90 a fost culmea masculinizarii lor: şi-au pus costum de bărbaţi şi au condus afaceri. În anii 2000, au inceput să se sinucidă şi să plângă dezlănţuite şi singure in casele lor scumpe. Acum vor din nou, vorbesc de femeile occidentale mai ales, să li se recunoască vechea poziţie, de fragilitate şi delicateţe, şi au redescoperit sentimentul matern.
Deci treaba, după mine, nu e chiar aşa de complicată.
Ai surprins magistral falsele atuuri ale diferitelor categorii...artistice, umane...Unele "daruri" sunt amuzante, altele amare, simple surogate pentru a masca absenta unor atuuri veritabile.Sunt subiectiva poate dar cred ca arta de reda asa subtil nuante ale vietii, cum o ai tu, chiar este un atu.O seara inspirata in continuare!
Hera Maria,
:)
Karina,
sigur, depinde de femei... :)
Scorchfield,
sunt cumva chiloți cu dop în partea posterioară ? :)
Dan,
mulțumesc... Ești o arteziană de poante, mă bucur de câte ori mă vizitezi... :)
Chiar mi-a fost frică, să știi, să continuu textul...
Anaid,
da, da... :)
Karina,
sunt un profesor care nu vrea să mai pună note... N-aș pune deloc dacă n-ar exista niște regulamente... Am mai mulți prieteni pe net și i-aș premia pe toți. Îl iubesc pe fiecare într-un anumit mod, dar i-aș pune pe toți pe primul loc... Mai bine voi scrie o postare despre scriitorii de pe net... Îți mulțumesc din suflet.
Maria,
îți mulțumesc pentru cuvintele tale atât de frumoase.
Când scriu despre femei, mi-e teamă tot timpul să nu mă împiedic și cad în cel mai scârbos misoginism... :)
Frate Liviu,
e foarte potrivit istoricul pe care îl faci tu cu privire la femei...
Și ai dreptate : unele femei pot mult. De pildă pot epuiza mai mulți bărbați într-o noapte, chiar în condițiile în care nu-i simpatizează deloc. Sunt femei care suportă turpitudini masculine pentru avantaje care se dovedesc a fi, în timp, mari handicapuri.
Poeta despre care a scris e azi celebră, scrie și volume de eseuri foarte valoroase și, în consecință, săltate în slăvi, pe scurt, a devenit o adevărată instituție... ( Pe atunci era o copchilă, cum ar spune simpaticii moldoveni...) În schimb, poetul perciunat care se afirma cu bulumacul din dotare, publicând cam la două luni și în România literară, s-a dat la fund definitiv. Pe vremuri conducea filiala USR din Timișoara...
Scuze că am sărit, din greșeală, peste ordinea firească a răspunsurilor...
Serban, dar nu putine sunt domnitele care au ajuns sus, dovedindu-si calitatile, pornind de la o tăvăleală, sau din două-trei tăvăleli, uneori, e adevărat, numărul lor, al "cedărilor" fiind uluitor de mare. Insa, părerea mea, dacă doar aşa a fost posibilă ascensiunea lor, f bine... Viaţa, la bază, nu e deloc corectă.
Trimiteți un comentariu