luni, 14 iulie 2014

Am ținut cu Argentina...

     ....deși am spus că n-are nicio șansă la titlu și știam bine că toată cheia jocului este la Joachim Low, nicidecum la Messi. În linii mari s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple. Argentina ar fi putut câștiga, dar când ai atacanți ca Higuain și Palacio, care dau pe lângă minge în careu, nu poți emite pretenții la mai mult. Iar Messi dă dovadă de lipsă de profesionalism, fiindcă din felul în care joacă îți dai seama că nu se antrenează cu seriozitate. Gloria i s-a urcat și lui la cap. Deși sunt suporterul argentinianului de mulți ani, cei mai buni jucători ai Mondialului sunt, din punctul meu de vedere, de nespecialist, olandezul Robben și columbianul Rodriguez. Probabil însă că au fost numărate pasele, driblingurile, șuturile la poartă, adică elementele esențiale dintr-un meci.
     Sigur că Messi nu mai este la vârful său de formă, dar să spui că n-a făcut nimic, că a fost invizibil etc înseamnă să fii orb sau tâmpit.  Comentatorii, doi idioți, nici nu-și dădeau seama ce văd, însă  auziseră și ei de Comedia umană a lui Balzac, fără să știe ce înseamnă titlul cu pricina. Doamne, departe sunt vremurile când Cristian Țopescu ne încânta prin cultura-i sportivă și prin formulări de o eleganță fără cusur!
    În rest rămâne cum am spus : este titlul lui Low.

P.S. 1.Să fim bine înțeleși : votez cu Germania, necondiționat, când este vorba de literatură, filosofie, muzică, mărci de automobile, management, cârnați și bere. La fotbal, îmi pare rău, mi se pare că nemții nu joacă spectaculos, ca să vorbim eufemistic.
        2. Se spun atâtea enormități, încât  și un amator ca mine este oripilat. O fătucă glăsuia că Messi este umbra marelui Maradona. Cum să fie așa? Pe vremea lui Maradona se juca lent, cu angajament fizic minim - orice contact era fluierat -, iar apărările erau naive. Diego își strecura ușurel burtica printre niște jaloane care abia se mișcau și concura ca valoare cu talentatul Gascoigne, care zvânta zilnic câteva sticle de whisky, și cu Platini, jucător tehnic, dar cu deplasare greoaie.  Messi este victima circumstanțelor, neavând în spate o echipă solidă și trăind drama apusului de carieră, pe fondul unei exploatări nemiloase din partea antrenorilor pe care i-a avut.

2 comentarii:

Radu spunea...

Fiind si tu tot de ginta latina , Serbane, era firesc sa tii cu Argentina . Intre un Nastase si un Stan Smith, il voi alege intotdeauna pe Nasty pentru imaginatia lui debordanta, pentru placerea lui de a se juca, pentru placerea lui de a darui clipe minunate si lovituri frumoase, cu schepsis, pline de suflet. Intre fotbalul robust, muncitoresc , robotizat si fara imaginatie -german si cel plin de surprize si flexibil -argentinian, il prefer pe ultimul. Messi , premiat cu balonul de aur al CM brazilian ...ma uitam la el cand cobora pe scari cu "obiectul"in mana. Stia ca nu i se cuvenea...avea sentimentul ca i se da ceea ce nu merita ...Ce poate fi mai dezonorant ?

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
Cu ginta latină e complicată treaba. Dar iubim, ca și sud-americanii, arta mai mult decât ”fotbalul robust, muncitoresc, robotizat și fără imaginație”, cum excelent formulezi tu. Fotbalul e făcut și din pase, dar esențialul este aici altceva, după cum bine ai arătat.
Îmi pare rău pentru Messi. chiar nu mai poate și parcă, de la o vreme, îl ocolește și șansa. Rămâne jucătorul dedicat meseriei sale, nefiind un fanfaron de tip Mutu ori chiar C. Ronaldo, oameni talentați, dar prea plini de ei înșiși.