Kurt Vonnegut este unul dintre scriitorii mei preferați. Deschid cu emoție Tabachera din Bagombo, Humanitas, 2014 și citesc mai întâi prefața lui Peter Reed și cuvântul introductiv al scriitorului. Tresar când găsesc în textul lui Peter Reed, la pag. 14, o idee reluată și de autor. : ”Apariția televiziunii a contribuit la încheierea carierei de nuvelist a lui Kurt Vonnegut. Revistele care fuseseră cumpărători înfocați de povestiri au pierdut din cititori și din veniturile rezultate din publicitate. Iar publicul povestirilor din reviste s-a orientat, în număr din ce în ce mai mare, către televiziune pentru divertisment, în vreme ce agențiile de publicitate, care fuseseră forța motrice a revistelor, găseau audiovizualul irezistibil. Unele reviste au dat faliment, altele și-au schimbat formatul, altele s-au restrâns.”
Două lucruri reținem de aici :
1. În capitalism, literatura din reviste are o anumită funcție care a fost preluată de televiziune. Cititorii au devenit telespectatori.
2. Literatura din periodice a fost susținută de agențiile de publicitate, însă acestea din urmă au migrat tot către televiziune.
Se știe că în socialism oamenii trăiau într-un univers concentraționar, iar cititul era singura posibilitate a oamenilor de a evada cumva din realitate, când nu era impus cu forța de școală.
Ar fi interesant dacă un studiu sociologic serios ar putea răspunde la câteva întrebări :
1. Vor fi cititorii din ce în ce mai puțini? ( Mai mulți nu vor fi, din moment ce unul dintre principiile scrisului enunțate de Vonnegut este : ”Scrie ca să faci pe plac unei singure persoane. Dacă deschizi fereastra și faci dragoste cu lumea, ca să zic așa, povestirea ta o să facă pneumonie.” )
2. Va supraviețui literatura în absența sponsorilor? Își va schimba natura și funcțiile sociale și estetice?
3. Cum se schimbă lucrurile prin apariția Internetului?
E sigur însă că, pentru scriitori, nimic nu va mai fi cum a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu