Florin Piersic a luminat decenii în șir marele ecran românesc. Un Alain Delon mai viguros, perfect în rolurile de acțiune, presărate cu convingătoare scene de dragoste, dar numai atât cât permitea cenzura comunistă. Binecuvântat de Dumnezeu cu un fizic magnific - și cu un suflet pe măsură! -, Piersic îi umilea la acest capitol pe confrații de la Hollywood. Ce Rock Hudson? Ce Tony Curtis? Ca bărbat, îi vestejea pe toți. Mulți ani a fost actorul de cinema numărul unu al nostru.
Marii interpreți își dau însă adevărata măsură pe scenă. Și Florin Piersic a făcut-o. Cei care l-au văzut în Oameni și șoareci, adaptare după romanul lui Steinbeck, Șoareci și oameni, au rămas cutremurați. Juca magistral rolul lui Lennie Small. Marele merit al lui Piersic este că a făcut memorabile roluri de compoziție în toate piesele în care a fost distribuit. Să joci urmând propria natură nu e o realizare de mare laudă, lăsând la o parte harul care-ți permite să dai replici cu naturalețea cu care o faci în viața de toate zilele. Dar să construiești, la cel mai înalt nivel, personaje care n-au nimic în comun cu firea ta este o performanță uluitoare. Lui Florin Piersic i-a reușit. Când el urcă pe scenă, oftatul femeilor devine o boare care fac să sune solzii plopilor mai înalți și amestecă aromele florilor de câmpie.
Florin Piersic nu îmbătrânește. Dar la vârsta pe care o are, îl văd desfășurându-se în piesele lui Cehov sau chiar în scenarii moderne, de ultimă oră. Poate unui regizor inspirat îi va veni această idee.
Astăzi, la o privire retrospectivă, ne este limpede că popularitatea celui mai iubit actor român este în strânsă legătură cu marea sa valoare. Nu exagerez când spun că este o mândrie să fii contemporan cu legenda numită Florin Piersic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu