miercuri, 9 septembrie 2009

Timpul este un student cu restanţe...

Pereţii s-au acoperit cu piele de aligator. Timpul este un student cu restanţe, rătăcit pe un coridor care duce către piaţa de peşte... Tot negrul nopţii intră în umbra schitului şi în hainele trecătorilor. Un călugăr bătrân zâmbeşte în chilia lui. Şi-a terminat rugăciunile. Cască discret şi se trage la odihnă. În ultimul moment îşi aminteşte de ceva, scoate din sân o lună sângerie, scuipă pe ea şi o lustruieşte cu poalele anteriului, apoi o anină pe cer. Se mai închină o dată, suflă în lumânare şi se culcă.

22 de comentarii:

xia spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
xia spunea...

Intr-un alt colt de lume,luna sangerie lasa cerului rana pe gura.Lumina te poate mangaia sau rani dupa voie.Asa trebuie sa fie.
Vinul amar din fructe crescute in dimineti parasite - timpul ne soarbe noptile care ne-au mai ramas.

Şerban Tomşa spunea...

Prin unghere timpul a stat... Dinspre necunoscut se aud păsări agăţate de propriile ţipete...

Dan Ioanitescu spunea...

Florile din miez de noapte se rasfata inspre trecut... soaptele se foiesc si suspina intre pleoapele vremurilor...

xia spunea...

Insonore urme de pasi...

Şerban Tomşa spunea...

Greieri muţi se privesc cu spaimă, rozând covoare persane. O necunoscută priveşte pe geam. O clipă, norii au uitat că visează ploi...

xia spunea...

,,Intre noi amandoi, o tacere de ploi"...spuse soarele profitand ca norii ii ascund fugirea.
In spatele ferestrei nu mai era nimeni sa vada ca ploaia nu vine niciodata singura si ca toate drumurile duc...

Cristiana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristiana spunea...

... spre crăpăturile lumilor rostogolite din sufletele oamenilor..

Enkidu spunea...

... pierduţi prin taigaua siberiană, adăpostiţi într-o izbă şi încălzindu-se la un foc de vreascuri cu arome de răşini ameţitoare...

Dan Ioanitescu spunea...

Sufletul violet al calugarului ofta in somn, isi retrase filamentele argintii si se cufunda in memoria tacerii..

Şerban Tomşa spunea...

Un leagăn de abis pendulează între nimic şi nimic. Visul se încăpăţână să nu vină...

Cristiana spunea...

...ratacitor prin ceruri învârtoşite de gânduri seci şi grele...

Şerban Tomşa spunea...

...negăsându-şi sufletul care să-l nască...

Anonim spunea...

seara bună
timpul îşi va recupera oare, vreodată, restanţele?... :)
toate cele bune!

Şerban Tomşa spunea...

Timpul pulsează, luând totul înapoi. Chiar şi ce nu-i aparţine...

Cristiana spunea...

Apoi arunca coji din gura-i stirba de clipele curate, lasand in urma mizerii fumegânde.

Şerban Tomşa spunea...

...şi încercând, totuşi, să surâdă...

Cristiana spunea...

aduna de prin lume privirile copiilor senini ai iubirii curate, rasetele cristaline de femei frumoase, bucuriile sincere ale barbatilor harnici, visele implinite ale batranilor intelepti...

Şerban Tomşa spunea...

...surâsul femeilor vizionare...

xia spunea...

Intre un resarit si alt rasarit nu ne ramane decat sa fim numai ai nostri...sperand ca totul se va vindeca incepand de maine.
Ne e tarziu sa ne adunam trecerile prin timp, ne e devreme sa uitam...

Şerban Tomşa spunea...

Un mâine mereu prea îndepărtat şi venind uneori înaintea ultimelor răsărituri şi apusuri...