Estomparea frumuseţii şi nesimţirea românească

Prietenul Pantacruel are iarăşi o idee strălucită, vorbind pe blogul său despre estomparea frumuseţii...
Aşa este. Frumuseţea aproape că a fost ucisă. A supravieţuit în surâsul vreunei domnişoare conştiente de farmecul ei şi neînrobită gândului de a pune mâna pe fraierul care îi va fi soţ... În zborul păsărilor cărora li s-au distrus cuiburile... Într-un spectacol de balet, o expoziţie de pictură şi în paginile unei cărţi de care autorul este încă nemulţumit...
În prieteniile dintre tinerii care mai au puterea de a se entuziasma...
În rest, o maree nămoloasă, groasă şi grasă de nesimţire şi răutate.
Preşedinţia şi Parlamentul se joacă de-a v-aţi ascunselea pe pielea şi buzunarele noastre.
Inşi iresponsabili. Merg la o nuntă în Bucureşti. Pe străzi, obişnuita şi sufocanta aglomeraţie. Câte un derbedeu ne taie calea cu maşina, bătându-şi joc de toate regulile de circulaţie. Nu numai că trebuie să conduci extrem de prudent, dar e necesar să ai şi noroc pentru a scăpa de accidente...
La nuntă, în schimb, e o explozie de frumuseţe. Nişte moldoveni minunaţi, rude ale miresei, dansează neobosiţi şi plini de voie bună. Îmi plac moldovenii. Totdeauna i-am simpatizat. Sunt atât de bogaţi sufleteşte şi de talentaţi. Şi parcă mai puţin meschini decât muntenii mei. Aş fi vrut să am o casă în mahalaua Iaşilor, unde să scriu în linişte...
Rămân cu imaginea lor odihnitoare în minte, căci la întoarcerea de la nuntă, dimineaţa, nu mai circulă maşini conduse de smintiţi...

P. S. Un coleg de serviciu îmi spune că nişte vecini ai lui au fost în această vară la mare, în Bulgaria, unde se puneau la dispoziţia turiştilor cantităţi nelimitate de mâncare şi băutură. Au reuşit să fure câteva bidoane de whisky...
Vor dispărea vreodată setea şi foamea acestui popor ? Şi nesimţirea ?