Obiceiuri ale unor scriitori români

Ioan Prale (1769-1847 ), numit de Eminescu, în "Epigonii", "Prale, firea cea întoarsă", locuia întro cameră în care avea mai multe cuiere înşirate de la uşă până la pat. Când intra, îşi lăsa mai întâi pălăria, pantofii şi pardesiul, apoi, pe rând, celelalte haine, lenjeria şi ciorapii, ajungând în aşternut gol, cum obişnuia să doarmă... Dimineaţa refăcea traseul în sens invers.
Legenda spune că Vasile Alecsandri ( 1821-1890 ) se temea foarte tare de frig. ( Logdnica lui, Elena Negri, femeia pe care a iubit-o cel mai mult, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit foarte tânără. ) De aceea şi-a petrecut multe ierni în Africa. Când rămânea la moşie, pentru a preîntâmpina orice necaz, poetul folosea mai multe paltoane, de grosimi diferite, îmbrăcându-se cu cel potrivit, după ce servitorii îi comunicau temperatura de afară. În acelaşi timp, când intra în casă şi când ieşea, trecea succesiv prin mai multe camere încălzite la intensităţi diferite. Făcea o căldură puternică în odaia în care dormea, iar în cea alăturată căuta să aibă o temperatură cu puţin mai scăzută decât în prima. În următoarele încăperi aerul devenea din ce în ce mai rece, până la ultima, în care era aproape acelaşi frig ca şi afară. În felul acesta, Alecsandri îşi ferea organismul de şocuri termice.
George Coşbuc ( 1866-1918 ) începuse să scrie poezii încă de pe băncile şcolii. Multe versuri îi "veneau" în somn şi de aceea, când se culca, îşi punea la capătul patului un chibrit, o lumânare, un creion şi câteva foi de hârtie. Când era fulgerat de idee, sărea din somn, aprindea lumânarea, îşi scria textul, apoi se culca la loc.
Neagu Rădulescu, scriitor şi caricaturist, scria, când era vizitat de viziuni, direct pe zidul de lângă patul său. Când toată suprafaţa se acoperea cu inscripţii, aşeza patul lângă alt perete şi făcea aşa până îşi "tapeta" toţi "murii" cu scrieri... Atunci lua un carneţel, un pix şi o bidinea. Îşi copia "operele" şi văruia toată casa. După aceea o lua de la capăt.