Scene

Nu cu multă vreme în urmă am asistat la cea mai impresionantă scenă văzută de mine vreodată. Un câine fusese lovit pe o autostradă mexicană şi nu se mai putea ridica, fiind în pericol să fie terciut de celelate maşini, căci traficul era foarte intens. Un alt câine îl apucase cu gura şi încerca să-l salveze, târându-l către marginea drumului şi ocolind grijuliu maşinile care goneau înainte, conduse de şoferi care ignorau incredibila solidaritate ce se manifesta sub ochii lor. Am văzut, în alte împrejurări, femele care adoptau spre îngrijire pui aparţinând altor specii, aflaţi în situaţie critică, fiindcă mama lor fusese pierise în împrejurări triste. Ideea este că unele vieţuitoare, deşi acţionează din instinct, fac lucruri prin care arată că sunt superioare majorităţii oamenilor. Atitudinea lor - cum să o caracterizăm ? - depăşeşte barierele speciei din care face parte fiecare şi chiar ale condiţiei de animal.
O scenă profund emoţionantă, fără legătură cu prima, mi-a fost relatată de către diriginta mea din liceu, profesoara de limba şi literatura română Ana Şerban. Pe vremea când funcţiona la o şcoală generală dintr-o comună al cărei nume nu-l mai ţin minte, Ana Şerban a văzut un accident înfiorător. O maşină a trecut peste un elev de-al ei, strivindu-i capul cu roţile. Copilul se întorcea de la şcoală. La faţa locului s-a strâns multă lume şi toţi erau şocaţi de groaznica întâmplare. Şi mai uluiţi au fost oamenii când l-au văzut pe fratele mai mic al mortului cum încerca să-i scoată celui ucis tenişii din picioare. Familia respectivă era atât de săracă încât ambii copii purtau o singură pereche de încălţări. Cum fratele cel mic avea cursuri după-amiază şi nu avea ce să-şi pună în picioare, se apucase să-l descalţe pe răposat...