De câte ori vin în Bucureşti,o fac pentru treburi urgente şi nu rezolv mai nimic din multele probleme pe care le am. Dacă aş fi un străin care vizitează pentru prima dată oraşul, probabil că aş fi înspăimântat. Văd aievea tristeţea, dezamăgirile şi spaimele curgând pe străzi, într-un fluviu leneş, dens, cleios şi întunecat. Şi parcă sunt din ce în ce mai puţini copaci. Mă întreb cum ar arăta toamna într-o urbe fără parcuri şi fără copaci.
Din nou, tema timpului.
În ecranizarea "Ghepardului" lui Lampedusa, Visconti este magnific. ( În treacăt fie vorba, Alain Delon a avut şansa de a juca în câteva filme mari. ) Sunt câteva scene memorabile. Dansul lui Don Fabrizio ( Burt Lancaster ) cu Angelica ( Claudia Cardinale )este cântecul de lebădă al prinţului... Un bărbat frumos şi puternic care nu a avut niciodată parte de o femeie frumoasă... Când aceasta apare, este inaccesibilă, fiindcă face parte din altă generaţie şi îi este destinată nepotului Tancredi. Momentul când Fabrizio de Salina are, în faţa oglinzii, revelaţia că este bătrân m-a impresionat. Este cutremurător să constaţi, într-o bună zi, fără niciun avertisment, că ai devenit o ruină. Nu starea de spirit decide asta, ci aspectul fizic pe care timpul nemilos îşi lasă "ghearele" de ghepard veşnic flămând...
6 comentarii:
"Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.
Te recunosti in ele, dar nu si-n faţa ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita..."
Black Bitch,
Ion Pillat avea moşii frumoase, unde putea admira spectacolul oferit de succesiunea anotimpurilor... Timpul n-a mai avut însă răbdare nici cu el, comuniştii i-au luat totul, iar poetul a murit, din câte ştiu, într-un compartiment de tren...
Marii romani sfarsesc urat sau sfarsesc departe...
Povestea devine clasica...
Black Bitch,
ai dreptate. Aici nu este nici măcar un loc potrivit pentru a muri.
Trimiteți un comentariu