Se apropie Marea Zi a Naşterii lui Hristos în noi şi mă gândesc cum ar fi fost blogul lui Nichita ?
Nu cum ar fi arătat... Cum "ar fi fost" ?
Ce ar fi scris Nichita pe el ?
Cine l-ar fi citit ?
Cum ar fi sunat comentariile ?
Cum ar fi răspuns Nichita la părerile altora ?
Ar fi căutat Nichita să câştige bani, cu blogul său ?
L-ar fi întrebat cineva pe Nichita de ce îl cheamă Nichita ?
L-ar fi întrebat cineva de ce bea vodcă ?
Cât ar fi înţeles ei din ce scria el ?
Cât s-ar fi bucurat când ar fi descoperit pe cineva care să fie "congruent" cu el ?
Cum l-ar fi privit cei care nu-l apreciau ?
Cine nu-l "înţelegea" pe Nichita ?
Sunt sigur că toate răspunsurile la întrebările de mai sus ar fi fost luminoase... Nichita descoperise iubirea ca principiu universal pe cont propriu...
Îmi amintesc un articol scris de Nichita, în "România literară", despre Marin Preda, cu prilejul împlinirii, de către marele romancier, a vârstei de 50 de ani. Nu am textul la îndemână, dar reproduc cu exactitate :
"Mai întâi, mi-a părut rău şi zgârcit." Genială definiţie a unei proze extraordinare, de adânci intuiţii existenţiale, de către un poet imponderabil ! Pe urmă, Nichita o dă la întors şi spune că Preda era rău şi zgârcit cu sine, dar altruist cu cititorii, etc. Să vedem care era şi părerea lui Marin Preda despre Nichita. Tot cel din urmă povesteşte cum, într-o dimineaţă, a fost oprit de Preda, care nu prea îl saluta şi care i-a spus "încântat" :
- Monşer, dumneata ai talent literar ! Mi-a demonstrat, azi-noapte, prietenul meu Lucian Raicu !
Cu alte cuvinte, Marin Preda nu crezuse despre Nichita nici măcar că are o brumă de talent !
Uluitor, incredibil... Iată cazul a doi mari scriitori - după păreri aproape unanime, cei mai reprezentativi ai epocii lor -, care nu se "gustau" unul pe celălalt, dar se respectau... Fiecare bănuia că, dincolo de antipatia personală, există ceva valoare în celălalt... Dar erau mari scriitori...
7 comentarii:
Ibraileanu remarca faptul ca ne petrecem atata vreme cu oameni care au murit demult, referindu-se evident la cartile pe care le citim.
Ma gandesc Serban, ce-ar fi insemnat o prietenie intre Nichita si Marin, materializata poate intr-o unificare, o sinergie a creatiilor lor. Poezie si Realism. E posibil oare? Ce-ar fi sa reparam noi, vorba ta - cat inca mai suntem in viata , ce n-au putut avea ei...
George,
cum să-ţi spun, tu eşti prea evoluat pentru mentalitatea exclusivistă a unor scriitori... Scriitorul român, spunea un critic literar, vrea să fie singur într-o literatură... Nu cred în această idee... În a ta, da... Nimic nu-i putea împiedica pe cei doi să fie prieteni... Poate vreo femeie...
serban,
insemnarile tale ma inspira de-a dreptul. daca as avea mai mult timp, chiar de maine m-as apuca de un... '(fals)blog NICHITA STANESCU' (in acceptiunea sa primara de jurnal) .
ar fi o mica joaca (capodopera fireste! ;)
nichita, adica administratorul blogului, ar posta zilnic cate ceva, iar scriitorii din toata lumea si toate timpurile, mai mult sau mai putini vii (oare mai conteaza vartsa in literatura?), i-ar raspunde pe masura.
nu ma indoiesc ca nichita s-ar pricepe si la politica (mama ce-ar mai spune cu foc despre boc, geoana si elena udrea si vantu si toti boii), la sport (ce-ar mai sta la vorba dupa infrangerile sublime ale lui dinamo) si la toate cele.
ce s-ar mai barfi si s-ar mai incinge spiritele pe blogul lui nichita - oameni si ingeri laolalta, sirloiae de femeiusti usoare si semidocti cu greutate :)
p.s.
apropo,
poate chiar vom pune in practica o astfel de idee :D
(ar trebui doar sa gasim un sponsor generos)!
seara buna
frumoasa intrebare... si de fapt cum ar fi aratat lumea noastra cu Nichita viu, printre noi?
toate cele bune!
Panta,
ideea ta e strălucită... Ţi-ar consuma, totuşi, prea mult timp...
Flavius,
Nichita era fascinant... Ca şi Stratan, nu rănea pe nimeni şi era protocolar cu oricine intra în contact cu el...
O idee generoasa...incarcata cu imaginatie, ar iesi ceva interesant!
Trimiteți un comentariu