Pe falezele de marmură

E fascinant destinul scriitorului, eseistului şi gânditorului german Ernst Jünger ( 1895-1998 ) ! A trăit 103 ani şi nu a primit Nobelul, fiindcă a avut opinii de dreapta şi a făcut parte din armata lui Hitler !
Recitesc capodopera "Pe falezele de marmură" şi îmi dau seama că Jünger este un prozator extraordinar de modern, ilustrând, în literatura europeană, utopia negativă şi prezentând, ca trăsătură particulară, un artificial pictural, de mare rafinament. Iată două exemple :
"La amiază, când arşiţa mare fierbea strugurii, în schit domnea o răcoare ce te înviora, nu numai fiindcă avea pardoseala de mozaic, după stilul sudic, ci şi pentru că unele din încăperile lui erau scobite în stâncă. Totuşi, la ceasul acesta îmi plăcea să stau tolănit pe terasă, ascultând pe jumătate adormit ţârâitul ca un scârţâit pe sticlă al greierilor. Atunci pătrundeau în grădină fluturi mari şi zburau către talgerele de flori ale morcovilor sălbatici, iar pe lespezi se soreau şopârle lipite de piatră. În sfârşit, când nisipul alb al cărării şerpilor scotea flăcări în arşiţă, viperele-lance se târau încet pe el şi îndată îi dădeau înfăţişarea unei inscripţii cu hieroglife."
Imaginea micului Erio hrănind cu lapte viperele roşii este memorabilă :
"Viperele se jucau în jurul lui pe jumătate ridicate de la pământ şi-şi legănau încolo şi încoace, în pendulări repezi, peste creştetul lui, grelele capete triunghiulare. Şedeam pe terasă şi nu îndrăzneam să-l strig pe Erio al meu, la fel cum nu cutezi s-o faci când vezi pe cineva păşind în somn pe o culme abruptă."
Puţină naraţiune, dialoguri inexistente. Jünger este descriptiv, dar excepţional...