Zâmbetul lui Meg Ryan şi nefericirea prinţeselor trădate

Sunt nu numai actori, dar şi persoane care spun mai multe doar cu un zâmbet, o privire sau o mişcare uşoară. Un gest al lui Richard Burton valora infinit mai mult decât tiradele nesfârşite ale altora.
Zâmbetul lui Meg Ryan are ceva special. E ca şi cum s-ar aprinde o lumină, într-o noapte întunecoasă şi mohorâtă de noiembrie, pe o stradă mărginaşă. Şi după ce totul devine fosforecent, începe să ningă... Citesc pe faţa acestei actriţe toate visele de fericire ale tuturor femeilor de la Facerea Lumii încoace, iubire neîmpărtăşită, spectrul bătrâneţii şi al sfârşitului, durere mascată cu demnitate, umilinţă, pecetea unui destin meschin, nemeritat şi puţină, foarte puţină speranţă...
Te iubesc, Meg Ryan, şi aş vrea să-ţi dăruiesc jucăria celestă pe care o aştepţi de când te jucai cu păpuşile şi despre care crezi că îţi va aduce fericirea ce deocamdată ţi se pare interzisă...