luni, 31 ianuarie 2011

Copiii au un simț moral foarte dezvoltat

Copiii au un simț moral foarte dezvoltat. Dar, de mulți ani încoace, și-l manifestă numai în judecata pe care o aplică profesorilor sau tovarășilor lor de joacă. Când am intrat în învățământ, dacă un copil găsea un stilou, venea la cancelarie și mi-l înmâna. Făceam careu, întrebam cine a pierdut obiectul, ceream detalii și îl transmiteam, la rândul meu, păgubașului. Acum elevii își fură și mâncarea, ba chiar și batistele ori încălțămintea...
Zilele trecute analizam cu elevii de clasa a VIII-a balada Miorița. Doi haidamaci din ultima bancă nu erau atenți la discuție și vorbeau între ei, în șoaptă, absorbiți. De obicei nu sunt deloc curios în legătură cu ce discută „haiducii”. Nu mă interesează nici ce spun oamenii mari, care, de multe ori, sunt mai reduși decât repetenții mei. Dar când fac lecțiile, obișnuiesc să mă plimb prin clasă. ( Cred că într-o oră fac kilometri întregi.) Cum drumul meu trecea pe lângă banca celor doi, l-am auzit pe unul zicând :
- Când beau... ( aici n-am deslușit cuvântul ), mi se face p... bâtă. Beton, bă, nu altceva !
M-a văzut și a îngălbenit. Zâmbind, l-am întrebat pe celălalt elev ( cel mai solid din școală ) :
- Ia zi, măi, ce spunea X ?
Sunt totdeauna relaxat și elevii au încredere în mine : îmi spun tot ce se întâmplă, fără să-i întreb ( sunt obligat să le curm zilnic sporovăiala, fiindcă nu mă interesează veștile pe care mi le dau ), dar eu nu speculez în niciun fel informațiile, pentru că ar fi ultima oară când ei ar fi sinceri cu mine.
- Zicea o prostie... Că atunci când bea cola... Mi-e rușine să vă spun.
Am râs și am continuat să comentez testamentul ciobanului moldovean.
Mi-am amintit că în urmă cu câteva zile, am „prins” o revistă pornografică la unul dintre elevii clasei a VI-a, la care sunt diriginte.Un coleg îl pârâse pe elevul preocupat de mecanismele amorului și acesta a fost nevoit să-mi arate corpul delict. Am pus-o pe catedră și am dat s-o deschid, pentru a vedea dacă, într-adevăr, era o tipăritură deocheată.
- Dom' diriginte, nu vă uitați în ea, a sărit proprietarul publicației cu gura.
- De ce ? m-am mirat eu.
- Fiindcă acolo sunt prostii, a spus el serios și oarecum dojenitor.
Am pus revista în servietă, „pentru a o restitui părinților” elevului meu și i-am mulțumit acestuia pentru grija pe care o manifesta față de cea ce fac sau nu fac eu.
Cât simț moral la acest elev ! Cât de vigilent a fost el și nu m-a lăsat să îmi stric imaginea, deschizând, ca prostul, o fiţuică pornografică !

21 de comentarii:

pandhora spunea...

sunteti iubit de elevii dvs...nu ma indoiesc de asta...si acest tip de iubire este sinonima respectului...
sunt niste copii norocosi...

Anonim spunea...

:))

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
mulțumesc...
Eu și elevii ne simpatizăm reciproc. Îi iubesc și îi înțeleg chiar și pe cei care nu învață nimic. Iar ei simt asta. :)

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
:))

Träume von Rosen spunea...

hahaha! m-ati facut sa rad :)
mi-amintiti de 'cercul poetilor disparuti'-filmul, numai ca elevii aia mai si citeau :( pe de alta parte e grava situatia, nici nu stii ce sa-i spui elevului, pentru ca Doamne fereste, le vin idei de sinucidere si alte grozavenii ce le vedem la stiri.
s-au salbaticit si copiii si oamenii mari.
as vrea sa citeasca mai mult copiii, culmea ca aceia care au carti acasa, nu le citesc, de parca cititul i-ar injosi:(
bine ca n-au vazut fetele revistele alea.

pantacruel spunea...

nu pot sa cred ca le-ai aratat revista parintilor elevului pornografic. mi s-ar parea prea crud. cine stie in ce alta nebunie poate da 'intorsatura' neasteptata.

p.s.
doar l-ai amenintat, nu-i asa, nu ai trecut si la fapte :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
evident că n-am dat nimănui revista. Așa le-am motivat lor. Nu voiam să-i pun pe părinți într-o situație stânjenitoare. Și, oricum, părinții nu le-ar fi făcut nimic. Iar pe ei nu i-am certat deloc. N-avea nicio rațiune. Le-am explicat doar câteva lucruri. Crezi că degeaba mă iubesc copiii ?
N-am confiscat niciodată nimic ce aparținea elevilor, dar acum eram obligat să fac ceva, fiindcă regulamentul etc. Și ar fi povestit acasă că îi încurajez, etc.
N-au pățit nimic, stai liniștit. Dacă ei erau a X-a sau a IX-a, unde am mai predat, mă făceam de la bun început că plouă... :)

xia spunea...

esti un dascal minunat Serban...
:)

Şerban Tomşa spunea...

Lola,
te rog să mă scuzi...
Sunt năucit de niște texte la care lucrez. Răspunsul lui Panta e o prelungire la un schimb de mail-uri, tot în legătură cu textele. E drept, e ciudat că se întâmplă a doua oară...
Oricum îți răspundeam.
Elevii nu mai citesc și nu mai sunt motivați să o facă. Cadrul social și familial e de vină. Ei aleg calea facilă și plăcută a imaginii. Nu știu ce e de făcut....

Şerban Tomşa spunea...

Xia,
îți mulțumesc.
Sincer, aș vrea să nu mai fiu dascăl. E foarte greu...
Aș vrea să am mai mult timp pentru scris și citit. :)

anaid spunea...

:) Citind randurile tale mi-am adus aminte cu drag de profesorul meu de romana, care m-a facut(n-as sti acum sa-ti spun cum ) sa citesc intr-o vara cat n-am citit pana atunci. am prins gustul lecturii si nu trece o zi in care sa nu citesc macar o pagina, desi n-am nici o tangenta cu literatura sau stiintele umane.Astfel de dascali sunt rari dar, SUNT!

Şerban Tomşa spunea...

Anaid,
mă gândesc câtă bătaie mâncau colegii mei de clasă pe vremuri și asta mă face înțelegător. Păcat că predau o disciplină la care trebuie să am rezultate foarte bune, fiindcă face obiectul unor examene de care depinde viitorul copiilor. Sunt mâhnit că trebuie să-i oblig cumva să citească și să învețe. Încerc să-i conving, ca un prieten mai mare ce sunt...
Mulțimesc.

Anonim spunea...

Pe mine nu ma surprinde reactia elevului tau, inseamna ca ei te percep ca pe un model,(ascet chiar) si probabil nu se asteptau sa fie prinsi, e de mirare ca au indraznit sa deschida la ora ta revista.Elevilor le place sa presupuna diferite lucruri despre profesorii lor si eu cred ca in felul asta ciudat, ei isi arata alta forma de respect pe langa cel datorat profesorului, un respect fata de cineva cu o comporate exemplara.E si cinism in observatia elevului, e foarte ciudata observatia elevului, tradeaza un fel de maturitate cred.
(pentru ca am vazut ca raspunzi la orice comentariu, sunt surprinsa sa vad ca am 2 comentarii care astepta de 2 saptamani un raspuns cat de firav).

Şerban Tomşa spunea...

Maria, te
rog să mă ierți că n-am răspuns cu promptitudine la frumoasele tale comentarii. Numai oboseala e de vină. Am terminat un roman și de câteva săptămâni revizuiesc textul. Câte șapte-opt ore pe zi.
Am făcut și alte erori în urma cărora am avut necazuri...
Am găsit unul. Îl voi căuta și pe celălalt.

Anonim spunea...

Succes la carte!Si felicitari!daca eram si eu barbat...poate acum eram mai departe decat sunt....E doar o scuza cred, pe care o ivocam noi femeile cand vedem ca nu reusim ce ne dorim.Noi femeile...casa, copii...Romanul mi se pare o cursa lungaaaa, pe cand poezelele si prostioarele mele in proza...le scriu intre doua feluri de mancare sau intre doua statii de tramvai...Sincer, ma bucur enorm ca ai aceasta puterea de munca si de a-ti valorifica cultura, talentul...(desi eu prea cred in ntalent, ca idee)s fi vrut sa am ocazia sa-ti scriu mai mult dar nu-mi permit aici pe blog.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Poeziile tale sunt cel puțin la fel de valoroase ca și romanele mele.
Îmi reproșez cîă vreme de 25 de ani am încetat să mai scriu.
Unde este celălalt comentariu ?
Te îmbrățișez.

Anonim spunea...

Draga Serban!Multumesc pentru compliment(nemeritat, desigur).Si eu cred ca ai ce sa-ti reprosezi in legatura cu pauza de scris,(dar din fericire, ai dovedit ca poti recupera) eu nu ma pot ierta pe mine ca ani de zile am fost doar o mama excesiva si aproape perfecta, uitand de mine...cartile scoase, dupa parerea mea, nu sunt tot ce puteam da mai bun, ca dovada, mi-aduc aminte ca primele 2 volume am trimis cred 50 de ex la diversi critici si reviste si NICAIERI, SI NIMENI NU A SCRIS ABSOLUT NIMIC DESPRE ELE, ceea ce inseamna ca erau banale.Acum am un volum de proza scurta care apare foarte curand, in 3 saptamani la Tracus arte, dar pe banii mei.Micul succes de la Romeo si Julieta la Mizil, recent, m-a incurajat sa ma gandsec sa continui sa scriu poezie, ca poate totusi, ma reprezinta mai bine decat proza, desi fiica mea cea mica e convinsa ca poezia nu se citeste...
PS Celalt comentariu era la postul tau despre cainii care plang.O seara minunata si spor la corectat.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
nu te descuraja că n-a scris nimeni despre tine. Acum nici nu prea se mai citește. Fiecare om de litere deschide mai mult cărțile prietenilor, din felurite obligații. Tu scrii extraordinar de frumos, ești un mare talent și vei reuși, până la urmă, ce ți-ai propus. În orice caz, eu am citit despre tine numai lucruri frumoase. Îți voi fi mereu aproape.

Anonim spunea...

Multumesc foarte mult!Mi-a lipsit o apropiere atat de ...empatica, poate din cauza acestei absente mi-am luat atat de in serios rolul de mama uitand de celelalte care mi se potriveau la fel de bine!

DOAR NOI spunea...

Ma bucur sa intalnesc si alti profesori care scriu despre elevii lor, despre scoala... in general.

Succes! Ganduri alese!

Şerban Tomşa spunea...

DoarEu,
copiii sunt un miracol continuu și îi iubesc...