Copiii au un simț moral foarte dezvoltat

Copiii au un simț moral foarte dezvoltat. Dar, de mulți ani încoace, și-l manifestă numai în judecata pe care o aplică profesorilor sau tovarășilor lor de joacă. Când am intrat în învățământ, dacă un copil găsea un stilou, venea la cancelarie și mi-l înmâna. Făceam careu, întrebam cine a pierdut obiectul, ceream detalii și îl transmiteam, la rândul meu, păgubașului. Acum elevii își fură și mâncarea, ba chiar și batistele ori încălțămintea...
Zilele trecute analizam cu elevii de clasa a VIII-a balada Miorița. Doi haidamaci din ultima bancă nu erau atenți la discuție și vorbeau între ei, în șoaptă, absorbiți. De obicei nu sunt deloc curios în legătură cu ce discută „haiducii”. Nu mă interesează nici ce spun oamenii mari, care, de multe ori, sunt mai reduși decât repetenții mei. Dar când fac lecțiile, obișnuiesc să mă plimb prin clasă. ( Cred că într-o oră fac kilometri întregi.) Cum drumul meu trecea pe lângă banca celor doi, l-am auzit pe unul zicând :
- Când beau... ( aici n-am deslușit cuvântul ), mi se face p... bâtă. Beton, bă, nu altceva !
M-a văzut și a îngălbenit. Zâmbind, l-am întrebat pe celălalt elev ( cel mai solid din școală ) :
- Ia zi, măi, ce spunea X ?
Sunt totdeauna relaxat și elevii au încredere în mine : îmi spun tot ce se întâmplă, fără să-i întreb ( sunt obligat să le curm zilnic sporovăiala, fiindcă nu mă interesează veștile pe care mi le dau ), dar eu nu speculez în niciun fel informațiile, pentru că ar fi ultima oară când ei ar fi sinceri cu mine.
- Zicea o prostie... Că atunci când bea cola... Mi-e rușine să vă spun.
Am râs și am continuat să comentez testamentul ciobanului moldovean.
Mi-am amintit că în urmă cu câteva zile, am „prins” o revistă pornografică la unul dintre elevii clasei a VI-a, la care sunt diriginte.Un coleg îl pârâse pe elevul preocupat de mecanismele amorului și acesta a fost nevoit să-mi arate corpul delict. Am pus-o pe catedră și am dat s-o deschid, pentru a vedea dacă, într-adevăr, era o tipăritură deocheată.
- Dom' diriginte, nu vă uitați în ea, a sărit proprietarul publicației cu gura.
- De ce ? m-am mirat eu.
- Fiindcă acolo sunt prostii, a spus el serios și oarecum dojenitor.
Am pus revista în servietă, „pentru a o restitui părinților” elevului meu și i-am mulțumit acestuia pentru grija pe care o manifesta față de cea ce fac sau nu fac eu.
Cât simț moral la acest elev ! Cât de vigilent a fost el și nu m-a lăsat să îmi stric imaginea, deschizând, ca prostul, o fiţuică pornografică !