sâmbătă, 12 martie 2011

Bate cineva la ușă

Cineva bate la ușă și îmi cresc aripi. Un înger citește, pe sub plafon, poeme de Nichita.
Ciocăne altcineva și îmi cresc colți și gheare de lup. Iau repede cuțitul, hotărât să-l înjunghii, să-l jupoi de viu și să-l tai felii-felii.
Ies în livadă și bat într-un cireș. Din scorbura micuță iese un șarpe care mă privește atent și îmi spune :
- Ah, cât de mult te-ai schimbat, Adam !

16 comentarii:

pandhora spunea...

sigur...pana si Adam se schimba...in asteptarea Evei... sau a primaverii? :)

Nima spunea...

Cioc-cioc !..:)

Anton spunea...

Frumos poem în proză!

Nu pot să nu-mi dau în petic şi să nu fac o observaţie mai de prozator neserios, aşa:
Bag seamă că şarpele era bătrân bine, sau rău, în orice caz excesiv de bătrân. E firesc să facă şi el, la vârsta lui mai mult decât matuselemică, câte o confuzie. Eu, in locul dumneavoastră, l-aş lăsa să se legene mai departe în confuzia aceea şi nu l-aş contrazice. El a păcălit-o, cândva, pe Eva, care la rândul ei i-a făcut-o lui Adam. Uite că acum ne-a venit şi nouă, urmaşilor primului bărbat, apa la moară.

Ryanna spunea...

dap'
la vremurile acestea nici merele nu mai sunt cele de altădată..iar de Eva,ce să mai spunem!:)...
..sper să nu fiu eu acum în pragul uşii tale,taman când îţi cresc "colţi şi gheare de lup":))))

Karina spunea...

Eu am pictat ingerul...

Kaos Moon spunea...

Bănuiesc că după rai şi după pămînt şi eu tot pe Adam şi pe Eva i-aş fi creat. Ori o pereche de inocenţi ca ei. Prima mîncare ar fi fost struguri, şi din ei ar fi putut să se înfrupte după dorinţă. Le-aş fi dat simţul umorului şi i-aş fi îndemnat să pună la cale farse. I-aş fi lăsat să înveţe pe cont propriu despre procreere şi s-o practice fără ruşine. Cînd vor fi avut vreo duzină de copii, cînd li se va fi albit părul, le-aş fi arătat cum se ajunge la mare. Ar fi putut călători acolo adesea şi le-ar fi scris despre aceasta copiilor copiilor lor. Unele dintre scrisorile lor ar fi supravieţuit şi ar fi devenit texte sfinte. Cine poate ştii? Cu cîteva mici schimbări lucrurile ar fi stat cu totul altfel astăzi. Dar ploaia... Ploaia... Asta da inspiraţie. Nu mi-ar fi trecut prin cap nici într-un milion de ani.

un scriitor american - nu conteaza cine

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
dar dacă Adam e un impostor ? Și pe șarpe îl durea în coadă de el, dorind doar să intre în vorbă pentru a afla ce mai face Eva ?

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
daaaa ! Sunt acasă, poftiți, vă rog !

Şerban Tomşa spunea...

Marin Anton,
da, șarpele era ori foarte bătrân, ori vreun șmecher de cartier, băgăreț și intrigant... Frumos comentariu...

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
Eva s-a schimbat mult... Foarte mult... Chiar cu gheare și colți, aș cam da bir cu fugiții... :)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
știam... Te îmbrățișez.

Şerban Tomşa spunea...

Kaos Moon,
din câte știu, nici lui Dumnezeu nu i-a venit imediat ideea de a inventa ploaia. A făcut-o mai târziu, din rațiuni practice, fiindcă nu răsăreau semințele pe care le aruncase pe sol. Iar florile, am aflat abia anul trecut, au apărut după sute de milioane de ani...
Frumoase gânduri...

Liviu Drugă spunea...

Foarte frumos! Si toate se leaga in jurul ciocaniturilor introductiv-prevestitoare.

Cioc-cioc, se-aude, duminical, din caldura de afara, ziua de luni! Intrati, va rog, Serban e putin ingradina sa-l potoleasca pe ăla mic, pe Adam :))

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
cioc-cioc, îți voi bate cândva la ușă...

ionelmuscalu spunea...

Superb , asa a aparut primavara in paradis..., fiindca altfel ar fi toamna si acum!

Şerban Tomşa spunea...

Ionel Muscalu,
un paradis asediat... :)