Motanul meu cel negru încearcă să scoată soarele încurcat între crengile roșcate ale caisului.
Un pitic mustăcios îmi vinde ieftin verdele frunzelor neapărute și țipetele păsărilor care nu au sosit.
Cerul - o balenă măcelărită de japonezi.
Dezgolesc, cu hârlețul, o brazdă de pământ și lumea începe să miroasă a mere putrede, frunze arse, cuie unse și prăfuite, scutece de bebeluș, câini umiliți, gutui degerate, hambare nemăturate, scorojite de soare și de frig, greble odihnite, pisici înspăimântate, gâște toante, poteci adormite și absențe, multe absențe care nu pot fi umplute cu nimic.
- Hei, ce tot te văicărești atâta ? mă întreabă un iepuroi bătrân și obez. Ce naiba ! Moartea e doar o tragere în poză pentru o carte de identitate care nu are nevoie de preschimbare. Ce zici, dai un morcov și câteva grăunțe ?
P.S. Prietenul meu Liviu Drugă a găsit un titlu mai potrivit pentru această postare. Îl preiau cu plăcere, mulțumindu-i..
23 de comentarii:
Te rog sa te mai "vaicaresti" pret de vreo cateva carti precum "Ghetarul"...E un bocet original si emotionant!Stimatul domn "Iepuroi" ar trebui sa se mai cultive inainte de a te judeca!Bine ca nu ti-a impus sa-i publici recenzia pe blog!
Şi pentru că iepuroiul obez e atât de îndrăzneţ, mai ceva ca un cerşetor la colţ de stradă, mă proptesc în coada harşeului (hârleţ), la fel cum o face ciobanul în mijlocul turmei, închid pe jumătate ochii şi-l privesc. Îl privesc insistent, poate o-nţelege că nu-s dispus la compromis. Auzi acolo. Un morcov. Păi acum ţi-ai găsit mă urechiatule să-mi ceri un morcov? Acum când criza e în toi şi mister Gugernant Şef a găsit ce cuviinţă să-mi dea o sută la pensie şi să-mi ia din ei trei sferturi impozit şi taxe! Ia şterge putina de ici şi fă o plimbare prin Palat la Victoria acasă. Poate-l găseşti pe piticul şef bine dispus.
mi-a plăcut primăvara ta.
cand eram mică, pe la vreo trei ani, recitam o poezie dintro carte colorată, care suna cam asa:
Uite mierla iar afară,
Vers cântând cu foc,
Vine calda primăvară,
Frigul o ia din loc.
Şi gradina ne aşteaptă
Toată străluceşte,
Tata sapă brazdă dreaptă,
Helga flori sădeşte...
(cartea avea pagini lucioase, colorate si mirosea a cerneala de tipografie:))
mi-ai amintit mirosul primaverii..multumesc!
am postat la mie in blog iepuroiul tau:))
"Moartea e doar o tragere în poză pentru o carte de identitate care nu are nevoie de preschimbare..." imi place mult...este atat de real incat nici macar nu observam asta...
:) ce bine pun iepuroii punctul pe primăvară.
:)dacă-i aşa serios, ar trebui să avem grijă să zâmbim atunci. cel puţin eu nu mi-aş dori o imortalizare bosumflată.
ce noroc aţi avut! odată, un pitic negustor c-un neg în formă de tor a-ncercat să-mi vândă nişte frunze cu verde de Paris. însă l-au prins imediat, l-au dus la închi-soare, şi-aşa am scăpat de o primăvară otrăvitoare :)
Mai citesc oadata !
Miros si ascult ...inca odata !
Nu-i nevoie sa deschid ochii.
Da, te rog, morcovul si semintele ca sa dezlege primavara si s-o lase prin lume ....
Maria,
de dragul tău ar trebui să scriu mai frumos...
Abbilbal,
e greu cu criza asta care a început pe vremea lui Caragiale („E o criză, monșer...” ) Dar iepuroii merită orice sacrificiu. Sunt fragili și fără apărare...
Karina,
copilăria încearcă să scape de noi, dar nu o lăsăm să scape așa de ușor. Primăvara este o sărbătoare olfactivă. Culorile vin mai târziu. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase...
Pandhora,
e ultima fotografie. Păcat că nu ne avantajează deloc. Nichita era obsedat de masca mortuară a lui Eminescu, pe care el îl numea „Mișu”...
Ora25,
unii iepuroi sunt dați naiba... :) Nu merită niciodată să îi tratăm cu pușca...
Sauribalic,
:)
Ce frumos !
E o fotografie pentru care nu avem suficient timp să ne aranjăm...
Nima,
îi dau morcovul și semințele și tot ce vrea... Îi iubesc pe iepuroi, ca și pe motani... Să sperăm că vom trece cu bine și de acest moment...
Serban, ma faci sa rosesc, vrei cumva sa ma faci sa scriu unn poem romantic?Nu se cade la varsta mea...Si oricum, nu ar avea succes, cata vreme, iata, cititorii se inghesuie sa laude un poem precum acesta:(te rooog, citeste-l si spune-mi ca nu mi-am pierdut de tot gustul estetic daca...nu sunt de acord cu confratii mei):
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/poemul-cu-capul-spart?xg_source=activity
Serban,
Minunat!
Ar fi prea mult tupeu din partea mea, daca ti-as sugera un alt titlu? Merg la risc! :)
"Primavara, lumina miroase a pasari care nu-s"
Mi-a placut foarte mult densitatea si, paradoxal, fragilitatea tabloului. Excelent!
Serban,
Sunt onorat! :)
Maria,
nu ți-ai pierdut gustul estetic... :)
Dar poți scrie oricum, numai poezia să izvorască...
Liviu,
mi-am dat seama de la început că scârțâie ceva în titlul anterior. Îți mulțumesc, eu sunt cel onorat. :)
Taio,
mulțumesc. :)
Te mai aștept.
Minunat scris, trait, simtit. Iar titlul este cat se poate de bine ales. Am cam lipsit, dar m-am intors...
Ionel Muscalu,
vă mulțumesc mult și mă bucur nespus că v-ați întors.
Am cam obosit și eu...
Trimiteți un comentariu