Cândva am văzut un film cu acest nume. Nu mai știu dacă în pelicula respectivă juca sau nu Toshiro Mifune.
În orice caz, sunt impresionat de modul în care reacționează japonezii la cutremurul devastatator care i-a lovit.
Ca în cazul oricărei națiuni civilizate, oamenii respectă niște reguli precise, de la guvernanți la polițiști, profesori, ziariști și diplomați. Fiecare este perfect instruit pentru rolul pe care îl are de jucat și de aceea nimeni nu intră în panică.
În țările civilizate, un om ocupă un post datorită competenței sale și capacității pe care o are de face ca un sistem să fie funcțional.
Mi-e groază să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla la noi într-o asemenea situație când văd că, în fiecare iarnă, venirea primei zăpezi echivalează cu un cutremur japonez.
Dar ne întrece cineva la trăncănit, la culpabilizări și la aruncat pisica în curtea altuia ?
De la politicieni și analiști, până la țațe și mahalagii, avem ce-avem cu alții, nu ne vedem niciodată pe noi înșine.
14 comentarii:
Mă gândesc cu groază de câți ani lumină va fi nevoie să ajungem la civilizație....la educație....
Simplu, la ei se numara mortii la noi se numarau vii.
...un vis realizat ar fi pentru mine o călătorie în Japonia...
ceea îţi doresc şi ţie!
:)
Adevărat ați grăit.
Avem o luptă de dus, o luptă cu noi înșine, o luptă aprigă cu propriile orgolii și temeri.
Dar am încredere în tinerii români, în oamenii cu mintea ascuțită și cugetul curat, oamenii ca dumneavoastră.
Trezirea, deșteptarea, schimbarea vin din interior, trebuie doar să avem răbdare și putere de persevera și de a le duce la îndeplinire.
Vă mulțumesc, o seară bună!
Septembrie,
e păcat că suntem atât de înapoiați, fiindcă potențial genetic am avea. Dar ura față de cei mai dotați este atât de mare, în rândurile acestui popor, încât ajungem mereu să fim conduși de incapabili.
Vreauultimulloc,
suntem niște morți vii, din păcate. Trăim ca și cei care au răposat...
Scorchfield,
îți mulțumesc. Mi-aș dori și eu să ajung acolo, dar și în Siberia, Scandinavia și America de Sud. Iar dacă vreun suflet milostiv mi-ar dărui o colibă situată o insulă mediteraneeană, aș fi fericit și n-aș mai călca niciodată pe aici... M-aș mulțumi și cu o cocioabă aflată în sudul Franței...
Suflet Curcubeu,
suntem un popor de iresponsabili care stau toată ziua cu ochii unii pe alții și sunt animați numai de gânduri prostești...
Eu chiar am căutat o cocioabă în sudul Franţei, măcar s-o fotografiez. Când în sfârşit am găsit una, pierdută prin Ceveni, aparţinea unui sit arheologic foarte bine păstrat şi pus în valoare. Era o colibă a oamenilor de Cro-Magnon!
Ai dreptate, reacția japonezilor e legată și de siguranță...siguranța că locuiesc într-o casă protejată perfect....siguranța că la o adică...totul funcționează....Nu-i bai! Avem și noi avem telegondole...
Marin Anton,
:)Cred că era bună și cocioaba aia. Câteodată am impresia că nu am evoluat deloc, de la Cro-Magnon încoace. Dar am îndoieli mari că ne-am trage din maimuțele de pe pământ... Din maimuțe extraterestre, da. Și nu ne-am tras de tot...
Septembrie,
noi suntem barza chioară cu un cuib făcut de-a gata. Păcat că nu avem banane să ne pice în gură...
mă arde zăpada căzută nipon,
Că simt cum mă pierd acum, când răstorn
Toate tăcerile, strigătele, luminile,
Când nimic nu mai are logică în nimic,
Deşi noi am vrea ca timpul să se ghemuiască
Într-o cultură de ama, perle şi ceai,
Nu în dispute culturale cu verbul mai ai!
Fiindcă oamenii aceştia nu plâng nici un pic,
Pentru că nu-i interesează publicitatea,
Diluarea sufletului sau neputinţa verbului a fi,
Nici atunci când în japoneză înseamnă a trăi...
Ionel Muscalu,
admirabile versuri... Poetul - tot poet. Și dumneavoastră sunteți unul adevărat.
Trimiteți un comentariu