Ce meserie trebuie să aibă un scriitor

     Camil Petrescu spunea că un dramaturg sau un romancier nu trebuie să aibă slujbă. Poeții treacă-meargă, dar autorii de texte lungi, cu numeroase personaje, adevărate universuri umane, cu legi specifice, cu un cer al lor și cu un pământ pe care să se sprijine, nu mai pot ieși din lumea fantasmelor pe care le imaginează și nu se mai pot adapta social.
Să examinăm la întâmplare câteva cazuri. Cehov, Buzura și Emil Brumaru au fost medici. Horia Gârbea și Petru Cimpoeșu sunt universitari și oameni de știință.  Anton Holban, Tudor Cristea, Bogdan Suceavă, Dan Miron, George Geacăr au fost sau sunt dascăli., ca și cei mai mulți critici literari.
De altminteri, profesorii, de la Ion Barbu la Radu Vancu, predau felurite discipline.
Eminescu a fost ziarist. Ca și Dino Buzzati.  Cristian Teodorescu, Ștefan Bănulescu, Dumitru Augustin Doman și majoritatea poeților importanți care au făcut gazetărie literară ori plitică. Dumitru Ungureanu și Faulkner au fost fochiști, ultimul devenind ulterior fermier. Dragoș Voicu e ofițer, iar aristocratul Filip Florian are moșie, precum Tolstoi, din câte am auzit. Dan Lungu este muzeograf, după modelul Mihai Ursachi. Stoian G. Bogdan este avocat. Unii sunt editori - Lucian Dan Teodorescu, Radu Paraschivescu -, alții sunt șomeri, ca amicul meu Liviu Drugă. Rebreanu a ocupat posturi influente, plătite gras. Caragiale și  Sadoveanu au beneficiat de sinecuri.
Hermann Broch a făcut afaceri rentabile, în vreme ce Musil a fost sponsorizat de prieteni.
Nu-mi dau seama ce a fost Hemingway.
Nu știu ce meserii au Ovidiu Nimigean, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Florina Ilis, Dan Perșa, Gheorghe Schwartz, Dan Stanca. Nici atât de originalul T.O. Bobe.
Steinbeck și Marquez a fost, ca și Aldulescu, scriitori, pur și simplu.
S-ar putea face un studiu strălucit pe această temă, așa cum cineva a avut ideea de a investiga cum au murit marii scriitori. La o privire sumară, câteva concluzii se impun.
1. Șomerii și cei care își iau serviciu - plătit mizerabil - sunt muritori de foame
2. Din experiența mea, cel mai greu este să fii profesor, să te duci zilnic la slujbă și să-ți mănânci sănătatea și timpul, fără să-ți mai rămână energie pentru scris.
3. Util, din punct de vedere scriitoricesc, este să fii medic.
4. Acceptabil este să lucrezi la o revistă sau la un ziar, menținând contactul cu lumea literară.
5. Și mai bine este să lucrezi într-o mare editură.
6. Să ai sponsori care să nu te condiționeze este o utopie.
În fine, un vis prea îndepărtat este să ai un domeniu al tău, precum prințul de Lampedusa, autorul Ghepardului. Completând însă ideea lui Camil, aș spune că nici poeții nu trebuie să fie înrobiți unui program zilnic. Să observi că un poem este mai scurt decât un roman mi se pare o superficialitate fără margini.

P.S. Să fie o finală Germania-Olanda? Voi fi consecvent și voi ține cu Messi, deși nu are o echipă solidă în spatele lui.