O cronică a Andreei Toma la ”Ghețarul” meu

Șerban Tomșa- Ghețarul

Literatură pură- așa aș descrie în doar două cuvinte romanul lui Șerban Tomșa. O infuzie de entuziasm pe care o savurezi pe îndelete, plin de uimire. Povești, fărâme de memorie, iluzii, fantasme, simboluri nedeslușite ce metaforizează viața, sufletul, creația. Firul epic poate fi doar intuit, dar, când crezi că ai reușit să dai de el și să te agăți de capătul său, descoperi cu surprindere cât de lesne ai fost înșelat. Dacă însă citești cartea situat într-un plan ceva mai înalt decât cel al acțiunii, îți dai seama că nu ai nevoie de o înlănțuire a momentelor epice și nici de o axă a timpului care să ancoreze întregul ansamblu în realitate Totuși, ți se lasă impresia că o astfel de axă există și trebuie să o descoperi, iar tu asta încerci să faci, în timp ce poveștile care ți se perindă prin fața ochilor te fură puțin câte puțin, până te trezești învăluit complet în pânza narativă țesută cu măiestrie de autor.


Există un personaj principal- Tom Kastelka- și multe personaje secundare, cunume pline de exotism- Indio, Ava, Catalan-, care contribuie la conturarea atmosferei vibrante, în care fabulosul împrumută proporțiile firescului. M-am regăsit adeseori în obiceiurile, în gândurile sau amintirile lui Tom. Am avut impresia că anumite trăiri sunt și ale mele.



Fiind pasionat de cărți și iubind singurătatea contemplativă, Tom pare în ochii cunoscuților un ins ciudat, victimă a ratării totale. Neîmplinit în dragoste, neîmplinit în pasiunea care îț devorează, retras în casa de la țară ce i-a rămas de la bunicii săi și în care pare să fi găsit coordonatele propriului său eu, se dedică desăvârșirii creației sale literare. Căci,  uitasem să precizez, Tom este un scriitor sau cel puțin simte această chemare.

Liniștea în care Tom își duce existența, departe de vâltoarea citadină pe care o părăsise nu demult, este tulburată de o scrisoare misterioasă ce îi aduce invitația de a petrece o vreme în orașul Christiana (nume ce m-a dus cu gândul la Knut Hamsun și mi-a amintit că am ceva restanțe în ceea ce îl privește). Acolo, în orașul de la poalele ghețarului, va regăsi alți oameni veniți în urma unor invitații asemănătoare, semnate de prieteni sau cunoscuți trecuți în lumea celor drepți de ceva vreme. Identitatea gazdei e un mister ce planează pe parcursul întregii partituri narative. Protagoniștii reuniți în acel loc rupt de lume sunt, pe cât de diferiți în ceea ce privește felul lor de a fi și mediile din care provin, pe atât de asemănători în privința insuccesului pe care l-au avut de-a lungul vieții.

Cadrul straniu al acestei evadării din cotidianul existențelor deplorabile ridică semne de întrebare și de uimire la fiecare pas. Totuși, împletirea mai multor planuri ale minții creează un efect din sfera halucinației, dar nu a unei halucinații maladive, ci a uneia creatoare. Prezentul și trecutul se contopesc, amintirile se diluează în vis, iar visul se suprapune peste realitate, într-un joc înșelător, încât căutarea concretului devine o dificilă incursiune în mrejele fantasticului.

A fost o adevărată plăcere să citesc această carte- o complexă metaforă a creatorului și a creației, condimentată din belșug cu un umor rafinat, cu referințe literare ce incită simțurile pasionaților de lectură, cu simboluri vagi sau pronunțate, cu o duioasă nostalgie privind anii copilăriei. Șerban Tomșa a creat o lume în care te poți strecura și contempla în liniște personajele insolite și întâmplările năstrușnice pe care acestea le trăiesc sau le povestesc și care, fără să bagi de seamă, te acaparează.

Ghețarul este un savuros flux al imaginației ce îmbracă și dezbracă în ritm năucitor trupul firav al ideii din miezul său- scriitorul în lupta sa nesfârșită și neobosită cu fiorul literar ce îi străbate ființa. Cred că un roman atât de complex și atât de bine scris merită un loc de seamă în literatura noastră contemporană.

 http://andreeaiuliatoma.blogspot.ro/2014/07/serban-tomsa-ghetarul.html#comment-form

P.S. Îți mulțumesc mult, dragă Andreea!