"Semnele răului nu mă lasă să dorm, gândi exilatul. Vechile, dragile, nemiloasele mele insomnii... Colţii tigrului frângând gâtul gazelei, iepurele doborât de puşca vânătorului, boturi însângerate, un cuţit argintiu şi bont afundat în măruntaiele unui vagabond, lama sclipitoare cu care un copil segmentează libelule graţioase şi disecă broaşte neştiutoare, violuri, cimitire verzi, năpădite de crini, intrigi, fluturi cu aripile smulse, sfinţi scuipaţi, porumbei sălbatici în picaj, săli de operaţii, păsări marine mânjite cu petrol, case funerare, bătăi între femei, scrâşnetul cu care parlagiul doboară un cal bătrân, morminte profanate, un criminal fumegând pe scaunul electric. Dumnezeule, planeta asta e un uriaş abator. Mirosul sângelui cald mă îmbată, otrăvuri subtile îmi umblă prin artere. Îmi creşte pe trup păr de leopard, am colţi de rechin, gheare de tatu şi foame de hienă... Nu am de ales. Călău sau victimă.
Mă voi elibera de imaginile astea, suprimând cuvintele care le creează. De femei, spunea un filosof, scapi foarte greu, fără să ţi le faci duşmani. Dacă ai însă şansa de a fi foarte prost, foarte urât şi foarte sărac, problemele se rezolvă de la sine. Să rămân mut, să uit toate cuvintele negre. Asta e. Mă voi elibera. Voi alege tăcerea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu