"Asfinţitul colorează în roz zăpezile de pe crestele mai înalte. Nu ştiu de ce, dar fiecare amurg mă face să mă gândesc la Iisus. Ce a făcut El pentru noi ? Aproape totul. A suferit în numele nostru, purificându-ne moral. A răscumpărat păcatul originar şi ne-a redat dreptul la nemurire. Scepticii se îndoiesc de ideea că se poate transfera vina asupra cuiva, iar cel care greşeşte să rămână fără pată. Logic, e o speculaţie, un sofism. Moral este de neacceptat. Din punctul de vedere al conştiinţei umane, o imposibilitate. Sigur că, psihologic, un paranoic este oricând gata să-şi transfere greşelile asupra altcuiva. Intrăm însă în alte probleme. Ce au făcut oamenii, dragii de ei, când au văzut că li se promite nemurirea în schimbul bunătăţii şi toleranţei ? Au considerat că preţul este prea mare ! Şi l-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, omorându-l în chinuri şi nădăjduind că nu va mai învia niciodată. Dar să fim atenţi la câteva aspecte. Omul poate deosebi în continuare binele de rău şi atunci de ce Dumnezeu îi permite să acceadă la nemurire ? Mai mult, acceptă ca Fiul Său să fie jertfit pentru mântuirea unui om păcătos, damnat. În Vechiul Testament apărea un Dumnezeu neîndurător, răzbunător şi sângeros. Ba chiar ranchiunos. Iisus ne prezintă, în Noul Testament, un cu totul alt Dumnezeu : bun, iertător, plin de iubire. E şi acesta un mister, dacă punem faptele în legătură cu vorbele Dumnezeului din Geneză : acolo Divinitatea foloseşte cuvântul "Noi", sugend că există mai mulţi zei în momentul Creaţiei. Dar să trecem... Iisus ne spune că dobândim nemurirea cu o singură condiţie : să credem în El. Nu în principiile Sale, ci în El. Dacă intrăm în biserica lui, ne-am mântuit. E aici o strategie politică de mare pragmatism. Şi unde ne promite Iisus nemurirea ? Aici e aici. Ne-o promite nu în lumea aceasta ( "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta" ), ci în lumea de după moarte. Poate în astral. În Eden, omul avusese posibilitatea să devină etern chiar în existenţa pământească. Doar fusese făcut din ţărână. S-ar părea că pierderea suferită nu mai poate fi îndreptată. Şi totuşi. Iisus se va întoarce şi-i va alege pe cei mântuiţi, care vor deveni nemuritori, dar numai după Apocalipsă, pe un pământ nou şi sub un cer nou. Să însemne asta o nouă tentativă de creare a omului ? Să fie vorba de o nouă Creaţie ? Căci e clar că Apocalipsa marchează sfârşitul civilizaţiei umane pe pământ. Soarta omului actual e pecetluită. Nu ştim dacă şi a planetei pe care o locuim. Din păcate, aproape toate doctrinele religioase suferă de eroarea de a-l confunda pe Iisus cu Dumnezeu...
Acum e noapte şi se aud răgetele animalelor din pădure. Voi aprinde opaiţul şi voi citi o vreme. Muntele acoperit cu zăpezi veşnice e în continuare pustiu. Înţelepţii nu fac nicio mişcare. Să fi murit toţi ? Să fi plecat spre alte zări ? Informaţiile noastre ne spun însă că aici e Marea Intrare. Trebuie să fiu cu ochii în patru."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu