- Veţi fi poate surprins, dar eu consider că profesorii nu merită nici cea mai neînsemnată majorare de salariu, mi-a spus o doamnă din Bucureşti.
- Serios ? Cum vă argumentaţi această poziţie ?
- Am mai multe argumente... Ascultaţi-mă cu atenţie. Prin natura meseriei mele ( doamna lucrează în administraţia publică - n. n.), am luat contact cu toate categoriile sociale existente. Ghiciţi care profesiune stă cel mai prost cu morala !
- Că doar n-or fi bieţii dascăli...
- Ba da. N-am văzut în viaţa mea oameni care să se bârfească mai mult, să se duşmănească, să se "sape" reciproc, să-şi poarte sâmbetele, să se toarne la şefi, să-şi bage beţe-n roate, să ţeasă intrigi... Mai ales învăţătoarele... Ştiu cazuri de cadre didactice care îşi monitorizează colegii, îi dau în urmărire, mint pe seama lor, cu intenţia de a-i compromite. Sigur, aceşti indivizi se compromit, în primul rând, pe ei înşişi, dar compromit mai ales profesia. Dacă printre ei se află vreunul mai răsărit, care e competent şi publică prin revistele de specialitate, ura idioţilor, căci asta sunt, atinge paroxismul. Fac front comun, organizează comploturi, umblă cu delaţiuni la director, la primar, la ministere şi oriunde ar putea crea prejudicii. Şi ce vină ar avea chiorul în ţara orbilor ? Că a avut neşansa să fie coleg cu nişte turpitudini, lichele şi nulităţi. Îi vor citi scrierile, le vor răstălmăci, vor iniţia conflicte, vor pune paie pe foc, doar-doar l-or doborî pe bunul lor coleg. Nu reuşesc însă decât să se facă de râs... Ei nu cunosc nici măcar limba română, aşa cum o stăpâneşte, să spunem un absolvent de liceu care s-a străduit serios să înveţe carte. Ce e mai rău e că oamenii ăştia, total lipsiţi de caracter şi de educaţie, sunt formatori de "caractere" şi fac "educaţia" copiilor noştri.
- Exageraţi, am spus eu, îngrozit de ceea ce-i ieşea doamnei din gură.
- Nu exagerez deloc. Ştiaţi că sunt cadre care n-au citit măcar o carte de zeci de ani ? Foarte mulţi dintre ei sunt profesori de limba şi literatura română. Sunt total pe dinafară... Habar n-au de obiectul muncii lor. Şi cum să mai citească şi să mai înveţe elevii, în aceste condiţii ? Foarte multe cadre nu-şi fac orele. Asta e o crimă pedagogică, fiindcă mulţi profesori chiulesc sistematic. Alţii intră la cursuri, dar nu fac nimic. Cum să mai fie ei nişte modele pentru copii ? În fine, unii iau şpagă, sub diferite forme. Meditaţiile cu propriii elevi sunt cea mai întâlnită formă de corupţie. Când însă un profesor dă meditaţii unor elevi de la alte şcoli, să te ţii ! Îi asmute pe părinţi împotriva dacălilor de la clasă, care, nu-i aşa, nu fac nimic şi îi nenorocesc pe cei mici. Meditatorul instigă la scandal, îşi ponegreşte colegii şi umblă cu delaţiuni la conducerea şcolii în care învaţă elevii meditaţi ! Păi, ăştia sunt oameni ? Te apucă sila. De asemenea, numeroşi dascăli nu se trezesc din beţie cu anii. Dacă mai sunt şi excepţii, să fiţi sigur că aceia n-au luat în viaţa lor salariu sau gradaţie de merit. Recompensele respective merg la cei care întocmesc munţi de hârtii care nu folosesc la nimic. Sistemul îi ajută pe incompetenţi. Câţi dinte ei citesc reviste culturale ?
- N-mi dau seama....
- Ba să fiţi. N-aţi observat că aceşti cetăţeni nu sunt maturizaţi din punct de vedere psihologic ?
- Cum aşa ?
- Foarte simplu. Individul termină, să zicem, un liceu pedagogic şi i se dă pe mână o clasă de puşti. Considerându-se superior lor, ei vor începe să se considere superiori tuturor membrilor societăţii. După treizeci de ani, în lipsa cărţilor şi a culturii, vom constata că elevii i-au influenţat pe profesori care se vor comporta ca nişte minori : vor intra în dispute cu colegii, se vor pârî pe la uşile autorităţilor, etc.
- De aceea spuneţi că nu merită cadrele măriri salariale ?
- Păi, chiar dacă s-ar mări salariile cadrelor în funcţiune, acestea se vor comporta şi pe viitor tot aşa. Dacă n-au luat o carte în mână atâţia ani şi n-au publicat nici măcar o scrisoare către Moş Crăciun până la 50-60 de ani, se vor apuca de acum încolo de studiu ? Mai mult ca sigur că nu. O vor ţine înainte cu urmăririle, turnătoriile şi scandalurile. Trebuie să ţineşi cont că profesorii vechi sunt nişte frustraţi ( nu povestesc ei ce-ar fi putut să ajungă ?), iar cei tineri, în majoritatea lor, nu stăpânesc destule abilităţi şi competenţe.
- Şi care ar fi soluţia, după părerea dumneavoastră ? am întrebat enervat pe distinsa doamnă.
- Să ştiţi că m-am şi gândit la nişte măsuri. Iată-le :
1. Înfiinţarea unei Universităţi speciale pentru cadre, iar absolvenţii să fie foarte bine retribuiţi ( de la 8000 de lei noi în sus).
2.Toate cadrele, de la 35 de ani în sus, să fie concediate, cu un număr de salarii compensatorii, iar cei tineri să fie reşcolarizaţi, parţial sau total. De ce ? Unu, fiindcă toţi sunt corupţi, iar corupţia se transmite mai departe. Cum foamea o dată instalată nu mai dispare, mărirea salariilor nu va duce la nimic bun. Doi, deoarece sunt răi şi ignoranţi, iar ignoranţa este o boală care nu se mai vindecă după o anumită vârstă. Ce mai poţi scoate dintr-o învăţătoare care nu înţelege nici măcar un articol dintr-o publicaţie de informaţie culturală ?
3. Profesorii să fie plătiţi exclusiv în funcţie de performanţele şcolare. Cine nu are performanţe va fi nevoit să plece din sistem.
4. Cadrele didactice să fie obligate să citească 4-5 cărţi pe săptămână ( să fie verificate lunar !) şi să fie abonate la cel puţin 3 reviste culturale. Atunci se va curăţa şcoala de proştii cu gărgăuni şi locul acestora va fi luat de profesori adevăraţi, cu autoritate ştiinţifică. ( Cei mai mulţi au acum autoritate de pândari !) Cine nu publică, afară !
5. Cadrele didactice să fie obligate prin contract să nu pună alcool pe limbă.
- Nici în timpul liber ?
- Nici. Pe beţivi nu poţi niciodată să te bizui că vor face o treabă serioasă.
6. Profesorii să nu aibă vicii şi să fie modele de comportament. Să nu intre în conflicte, să nu umble cu şoalda, iar cei care vor fi dovediţi că sunt delatori să fie pedepsiţi cu ani grei de puşcărie...
- Ştiţi, eu mă grăbesc. Mă aşteaptă stomatologul şi...
- Staţi că n-am terminat...
- Nu-i nimic, terminaţi când ne întâlnim data viitoare.
P.S. Peste două zile a sunat telefonul şi mi-am muşcat limba când am auzit, la celălalt capăt al firului, vocea exigentei doamne care dorea să revoluţioneze învăţământul. M-a ţinut patruzeci de minute de vorbă, dar nu are rost să mai reproduc discuţia. Esenţa monologului pe care doamna mi l-a susurat în ureche era că ar trebui reinventaţi şi elevii. În condiţiile în care sunt copii pe care nu-i interesează nimic din ce se predă la şcoală, ar trebui găsite modalităţi noi de motivare. Şi, până la urmă, să înveţe numai cine vrea. Pentru reformă, este nevoie de profesori noi, elevi noi, programe noi, manuale noi. Dar de unde bani în vremurile acestea de criză ?
Vorbele doamnei mi-au dat de gândit. Ce reformă să facem noi cu oameni bătrâni sau numiţi pe criterii politice ? Cu excepţia lui Andrei Marga, care ştia ce face, aproape toţi miniştrii educaţiei nu puteau să se exprime corect în limba română, habar nu aveau ce este învăţământul, iar câţiva erau bolnavi mintal sau nu ştiau nici pe ce lume se află... O stimez pe doamna Andronescu în calitate de femeie, mamă, familistă şi cadru universitar, dar nu e o nebunie să credem că o persoană de şaizeci de ani poate reforma învăţământul românesc ? Şi tot e bine, că mâine-poimâine va veni la ministerul cu pricina un Hârdău ( ce nume sugestiv ! ) sau un dascăl de ţară care are ambiţia de a militariza şcolile şi de a legifera bătaia... Până la urmă, se aşteaptă de la reforma în învăţământ să fie cum era fata moşului din poveştile clasice : bună, harnică şi frumoasă. Ca un făcut, înnoirea iese totdeauna pe dos, arătând cam ca fata babei : este urâtă, rea, leneşă şi proastă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu