Important este pentru cine facem un lucru ( 1 )

Cele mai frumoase gesturi pe care le facem se adresează cuiva. De obicei fiinţei iubite. Faptele măreţe pe care le facem au o funcţie de comunicare : sunt declaraţii de dragoste. Totdeauna facem ceva pentru cineva. Când eşti îndrăgostit, realizezi lucruri memorabile. Dai întreaga măsură a forţelor tale : inteligenţă, talent, bunătate, toleranţă, nobleţe. Devii parcă şi mai frumos. Acţiunile pe care le întreprindem nu au, practic, nicio valoare dacă nu au semnificaţie pentru cel/cea care ne ocupă, imperial, toate gândurile şi ne determină să nu mai dormim noaptea. Când eşti îndrăgostit, chiar dacă iubirea nu îţi este împărtăşită în totalitate, păşeşti pe alte planete decât ceilalţi muritori, soarele răsare numai pentru tine, bucuriile te aşteaptă dincolo de pragul camerei şi fiecare zi îţi scrie pe faţă semnul celor aleşi şi fericiţi. Un mare, inegalabil poet spunea : "Trebuie să fii tot timpul beat : de vin, de iubire sau de poezie. " Adevărul este că, fără un dram de nebunie, putem spune că trăim zadarnic. Nu trebuie să ne programăm vieţile, nu trebuie să respectăm nicio regulă, nu trebuie să ştim niciodată încotro mergem şi de unde am plecat... O fată scrie o poezie cu gândul la un băiat. Un bărbat compune o simfonie, căutând să prindă ritmul paşilor femeii iubite şi ţipătul luminii pe faţa ei melancolică sau fericită. Mergem, pictăm, surâdem, scriem, gesticulăm pentru cei/cele pe care îi/le iubim. Cum ne simţim însă când nu mai avem sentimente ? Ca nişte vulcani stinşi. Atunci este zadarnic să mai facem ceva impresionant. Nimeni nu vede realizarea. Niciun gest. Nimic. Doar tăcerea odăii întreruptă uneori de vântul care zgâlţâie prieteneşte ferestrele, încercând să se asigure că mai suntem în viaţă şi să ne atragă atenţia că mai sunt şi altele pe lume, pe care le putem admira. Eventual, alţi bărbaţi. Sau alte femei.