marți, 15 decembrie 2009

"Ninge cu fulgi cât ceştile de cafea..."

Rândurile care urmează pornesc de la o premisă falsă. "Care e cel mai sau cea mai" este o întrebare care nu are ce să caute în literatură. Totuşi, de dragul unor răspunsuri frumoase, voi risca... Ar fi interesant un joc pe bază de întrebări :
1. În cărţile cui există mai multă cruzime ?
2. În opera cui apare mizeria umană, în toată măreţia ei ?
3. Care este cel mai dostoievskian personaj din literatura română ?
Şi aşa mai departe.
M-aş hazarda să spun că ştiu câteva răspunsuri. E necesar să precizez că acestea sunt valabile numai pentru mine, fiindcă ele corespund doar gustului meu.
De pildă, mi se pare că în cărţile lui Hemingway şi ale lui Erich Maria Remarque se bea cel mai frumos. Şi, poate, cel mai mult. Vă amintiţi ce se bea în "Arcul de triumf " ?
Mai cred că în Dostoievski, Marquez, Aitmatov, Scott Fitzgerald, Knut Hamsun, Nabokov, Marin Preda, Radu Aldulescu şi Nicolae Breban, există cele mai reuşite scene de dragoste. În opera lui Preda secvenţele cu pricina sunt de o naivitate uluitoare. Dar sunt admirabile !
Este evident, pentru mine, că în cărţile lui Charles Bukowski, Henry Miller şi Céline, trivialul este la el acasă, fiind convertit în artă de o viziune artistică novatoare şi îndrăzneaţă. La noi excelează, în acest sens, Ştefan Agopian şi Dumitru Ungureanu. Şi mai sunt şi alţii, mai tineri.
Mă obsedează ninsorile. Toate cărţile mele se sfârşesc în decoruri hibernale, cu ninsori frumoase... Pe vremuri, Ion Stratan îmi dedicase un poem care începea aşa : "Ninge cu fulgi cât ceştile de cafea..." Chiar, în ce romane ninge mai frumos ? Poate în "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe " de Fănuş Neagu şi în povestirile aceluiaşi... Cu nimic mai prejos sunt viforniţele din nuvelele lui Bănulescu - e extraordinar "Un viscol de altădată" ! - şi romanele norvegienilor Knut Hamsun şi Johan Bojer. Nu-mi dau seama ce scriitor rus descrie cele mai frumoase viscole... Să zic că pe Dostoievski nu-l interesează prea mult peisajul ? De altminteri, în Dostoievski totul este la superlativ : şi iubirea, şi umilinţa, şi iertarea (sublimă ! ), şi vinovăţia se manifestă cu cea mai mare intensitate...

23 de comentarii:

DaenIris spunea...

Avand in vedere ca "rândurile care urmează pornesc de la o premisă falsă", ma abtin de la orice comentariu legat de prima parte a postarii.
Insa pot vorbi de ninsoare. Si am sa spun ca frumusetea ei, cel putin pentru mine, acum cand trebuie sa iau la picior, ca badea Cartan, juma' de Bucuresti inlemnit in zloata, e cam firava. Mizeria, cardurile de masini miscandu-se ca melcul si disperarea noastra, a celor care ne ingramadim in metrou, ca o turma de vitei dusi la abator, iata tabloul mirific al iernii mele. (Deh, vedea-m-as la o cabana de pe un varf de munte! Poate asa mi-ar mai veni sa poetizez ninsoarea, ca altfel...)

pantacruel spunea...

f f frumoasa insemnarea. simti citind-o ca a venit iarna :)

am rams pe ganduri vizavi de breban si ale sale scene de dragoste, dar tot n-am sa ma aventurez pe paginile dumnealui... nu cred ca am organ dezvoltat pt o astfel de indeletnicire :p)

apoi de dumitru ungureanu nu am citit nimic, treb sa recuperez.

p.s.
al doilea titlu mult muuult mai bun decat primul :)
(ca tot vorbeam de titluri si vanzari de curnad...) :D

Elvis spunea...

Când eram mai tinerel am experimentat şi eu o ninsoare frumoasă pe Calea Moşilor , venind de la Foişor şi îndreptându-mă spre căminul meu din Tei ! Făcusem o faptă bună pentru sufletul meu şi acea ninsoare, în lumina roză a stâlpilor de iluminat, a fost ca un fel de cadou din partea lui Dumnezeu ! Cel puţin, aşa am văzut-o eu atunci şi aşa am păstrat-o şi în memorie şi suflet ! Cred că atunci când sufletul ţi-e liniştit, să mergi pe stradă când ninge, e foarte fain, cred că ninsoare cu liniştea sufletească sunt în tandem ! Dar se vede , după experienţa multora, atunci când ninsoarea e ceva exterior fiinţei noastre, nu ne aduce întotdeauna bucurii ! Copiii se aruncă în zăpadă şi pe sănii , când ninge, dacă sunt mulţi şi se cunosc, cu atât mai bine, deci se vede treaba că ninsoarea, doar când nu o mai putem simţi cu sufletul, din cauza unor urgenţe foarte importante, este prilej de frustrare şi poate chiar de enervare ! Poate e un gând nerostit în suflet , un gând fără cuvinte, dar ca stare, nu-l confundă; gând care ne spune , că odată, când eram copii, eram fericiţi că ninge şi asta ne deranjează teribil, pentru că orice am spune noi, adevărul e că trăim prin suflet, chiar dacă obligaţia asumată de a exista , ne spune că şi ce facem noi tot viaţă se numeşte ! Cred că e dureros gândul care ne aduce aminte că slujim altor valori şi natura care odată ne era prieten, azi ne e chiar duşman !

Şerban Tomşa spunea...

Excalibur,
ai dreptate, oraşul prin care păşeşti acum parcă urâţeşte totul... Cred că sunt prea multe maşini şi prea puţină zăpadă. Un tip mai în vârstă decât mine- care nu fabulează - îmi povestea că pe vremea copilăriei sale, zăpada se înălţa până la acoperişul caselor, făcând nămeţi peste cei mai înaţi salcâmi. De acolo, de sus, se dădea cu sania, pe derdeluş...

Panta,
îţi mulţumesc pentru aprecieri. Mai scriu deocheat, printre alţii, Ovidiu Verdeş - "Muzici şi faze" -, Ionuţ Chiva - "69" - şi Ioana Bradea - "Băgău"... Ultima carte a lui D. Ungureanu, care locuieşte în Găeşti sau în Târgovişte şi lucrează la o centrală termică ( precum Faulkner ! ), este "Tunul filozoafei"...

Şerban Tomşa spunea...

Elvis,
e foarte frumos ceea ce îmi scrieţi. Ca toate lucrurile miraculoase, zăpada ne aminteşte de Dumnezeu şi de puterea Sa de a ne face personaje fericite în povestea vieţii...

Excalibur,
e ceva în neregulă cu e-mail-ul tău, fiindcă am vrut să-ţi trimit ceva şi mi-a venit înapoi... E posibil să nu fi primit nici invitaţia pe "Reţeaua literară"... Te rog sa verifice daca este bună : liege_blueiris@gmail.com

Panta,
personajele din "Arcul de triumf" beau calvados, o b[utur[p preparat[ din mere...

Şerban Tomşa spunea...

Excalibur,
"să verifici"...

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
o "băutură preparată "... Vorbeam cu cineva pe mess.

pantacruel spunea...

am priceput :)
verdes, chiva si bradea am citit. doar pe tipul din gaesti inca nu.

Cristiana spunea...

Ah! Serban... in goana mea nebuna sa prind cu colivia timpul ramas pana la sfarsitul anului... da, cu colivia, asa mi-am spus, cu colivia de cristal a unei pasari nebune!! si asa au aflat colegii mei de blogul tau!! Si exact cand eram mai necajita, intru sa ma odihnesc in coliviile tale... si raman trasnita locului... FARMECUL COLIVIILOR DE CRISTAL PENTRU PASARI NEBUNE DISPARUSE... Nu stiu ce era, dar nu era ce stiam eu, ce-mi placea mie... Cat suntem de legati de placere... de sunetul gandului, de lumina interioara a placerii se a auzi cum suna o amintire... Am scris si un fel de disperare, dar apoi am mototolit hartia... cu ce drept intram eu cu cuvintele mele neroade sa-ti spun... ce?!..
Dar mi-a plans sufletul... Daca nu citeam acum din nou Coliviile mele dragi de cristal pentru pasari nebune... nu iti spuneam in veci asta...
Caci si eu sunt o pasare nebuna... Si Bucurestiul este si pentru mine o colivie... nu as spune chiar de cristal, ci asa cum bine descrie Excalibur... Insa in unele locuri.. Am facut o excursie pana in fundul curtii fabricii doar pentru bucuria de a ma zbengui prin vartejurile de fulgi marunti si deşi, latrand cu cateii la trombele de sus, de jos...
Doamne... Ce zi!!..
Mai vorbim si maine...
Noapte frumoasa si calda va doresc!!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Cunosc un scriitor care descrie frumos iarna si viata in general ;o)

Eşti atît de frumoasă, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru. - Nichita Stanescu, Cantec de iarna

DaenIris spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
DaenIris spunea...

Buna dimineata.
Problema mail-ului a fost rezolvata, cred. Intre liege si blueiris se afla un punct.

N-am analizat niciodata in felul acesta ceea ce am citit, de aceea mi-e greu sa identific un "cel mai" in lecturile mele. Perceptiile mele sunt, cumva, globale. Ma scufund in lumea personajelor, le traiesc existenta ca un flux continuu,ca pe un vartej care ma absoarbe cu totul. Trec de cuvinte si experimentez stari. Mi-e greu sa pun in paranteze anumite fragmente din ceea ce am citit.
Spre exemplu, o amintire remarcabila mi-a lasat "Pentru cine bat clopotele" (Hemingway), dar si "Agonie si extaz" (Irving Stone), desi au trecut foarte multi ani de cand le-am lecturat. Cred ca peste 20.
Sunt si altele care m-au impresionat si de care nu-mi mai amintesc, cu atat mai mult cu cat singura caracteristica a lecturilor mele a fost eterogenitatea. De domenii, autori si titluri.

Iarna bucuresteana pare mai frumoasa in dimineata asta.

(scuze, erau cateva greseli de editare, asa ca am sters comentariul si l-am repostat dupa corectare.)

Şerban Tomşa spunea...

Cristiana,
mă laşi fără cuvinte... Eşti ca o sărbătoare continuă... Îţi mulţumesc că te gândeşti la mine şi te anunţ că voi petrece vacanţa aceasta, inspirându-mă din vorbele tale pe care le iau mereu în serios.

Fanfan,
Nicita Stănescu mi-a tăiat totdeauna respiraţia. Mă bucur că îţi place. Vom mai schimba impresii pe această temă...

Excalibur,
îţi voi trimite materialul din nou... Mă bucur că mi-ai scris...

Şerban Tomşa spunea...

Important :
Îi rog pe prietenii mei ( în ordine alfabetică, pentru a nu supăra pe nimeni ) Mihai Anton, AMA, Cioburi, Irina Cristescu, Diana Elena, Dydy, Hopernicus, Ioana, Metalocasnica, Dan Mihu, Ramona, SOmeONE, Livia Sotir, Gabriel Tora, Xia şi, de asemenea, pe toţi cei care citesc acest blog şi sunt interesaţi de literatură, să-mi trimită e-mail-urile lor, pe adresa biblioteca_lui_noe@yahoo.com , pentru a-i putea invita pe "Reţeaua literară".

Şerban Tomşa spunea...

Nu am omis-o pe scriitoarea Cora Sand : am discutat cu ea ieri...

Anonim spunea...

Excelenta postare! Asa ceva as vrea sa citesc pe bloguri. Eu l-as adauga pe Cehov la modul cum descrie iarna, din doua pagini creeaza atmosfera. Frigul rusesc care razbate parca prin paginile scrise se trateaza imediat cu votculite, carnaciori si gustoase muraturi...

Şerban Tomşa spunea...

Isuciu,
ai dreptate, nu mi-am amintit de paginile respective. Da, e superb cum sugerează Cehov frigul rusesc...

Şerban Tomşa spunea...

Crocodila1988,
dacă te intereseaza "Reţeaua literară", te rog să-mi trimiţi e-mail-ul tău.
Cu drag,
Şerban

Şerban Tomşa spunea...

Flavius,
ştiu că eşti deja membru al "Reţelei literare". Sau este un alt Flavius ?

day-dreamer spunea...

Oare voi prinde ziua când voi fi citit şi eu la fel de mult? Îmi pare că sunt atât de mică.

Şerban Tomşa spunea...

Day-Dreamer,
nu am mai vorbit de atâta vreme... Te rog să mă ierţi... Nu înseamnă nimic să citeşti foarte mult. Între noi fie vorba, nici nu cred că e cineva care a citit suficient. Important e să înţelegi... Tu înţelegi totul, poţi citi în cunoştinţă de cauză şi nu eşti deloc mică. Eşti prietena şi egala mea. Te rog să-mi dai un e-mail ( pe adresa biblioteca_lui_noe@yahoo.com ), ca să te pot invita pe "Reţeaua literară". Te aştept...

Şerban Tomşa spunea...

Day-Dreamer,
de fapt, am vrut să spun că faci lucruri mai frumoase decât mine...