Scriitorul Bogdan Suceavă, matematician şi profesor universitar în USA, mi-a recomandat opera unui istoric român de ţinută : Lucian Boia. E important de unde ne informăm, fiindcă mass-media începe să semene cu un deşert imens, în care adevărurile seamănă cu nişte piramide îngropate în nisip. Şi fiindcă a venit vorba de mormintele faraonilor : cineva a făcut nişte fotografii care par a fi ale unor piramide nedescoperite până acum. Dacă nu sunt falsuri, urmează o nouă rescriere a istoriei.
Dar ne lăsăm atraşi - oameni suntem ! - de ambalajele ispititor colorate. Îmi amintesc de pachetele de ţigări bulgăreşti, albaneze şi americane, care îmi făceau cu ochiul şi care mă determinau, mai mult decât gustul tutunului, să fumez.
E bine să rămânem copii, fără să ne prostim sau să ne ticăloşim. M-am dus la şcoală, în clasa I, ceva mai târziu decât ceilalţi copii, fiindcă fusesem bolnav. Zadarnic încerca o colegă să mă determine să ţin Abecedarul deschis la lecţia unde ajunseseră ei. Eu îl răsfoiam febril, fascinat de imaginile colorate orbitor, care umpleau paginile. Erau, mai ales, nişte mere de o frumuseţe nepământeană. Ca şi fructele, pomii şi oamenii care roboteau de zor pe lângă ei, purtând în braţe coşurile pline cu rod, aveau ceva în plus, inexprimabil şi uimitor, în comparaţie cu realitatea.
Uneori, cărţile ne feresc de cea mai mirositoare mizerie cu care ne răsplăteşte viaţa.
2 comentarii:
Am o ilustraţie preferată din ACEL Abecedar: un tablou de iarnă cu un băieţel, o fetiţă şi o puzderie de fulgi mari de nea. Regret că nu-mi mai amintesc titlul lecţiei...
Nsterea,
nu-mi mai amintesc imaginea. Voi căuta abecedarul, fiindcă îl mai am pe undeva. :) Pe atunci zăpada era o prezenţă foarte puternică şi nu o căutam în cărţi.
Trimiteți un comentariu