sâmbătă, 25 februarie 2023

Paul Cernat despre Amintirile unui optzecist întârziat

 

Citesc, captivat, „Amintirile unui optzecist întîrziat” de Șerban Tomșa (Ed. TracusAarte, 2022). Deși știam de pe fb. unele fragmente, ansamblul mi se pare impresionant. Cu o simplitate eficientă, cinematografică, și o viziune gogoliană, combinație de bonomie și umor negru, sînt evocate ca-n joacă episoade dramatice, pitorești sau grotești (o adevărată bogăție!), alături de portrete savuroase ale unor rude/prieteni/cunoscuți/colegi/profesori și secvențe anecdotice irezistibile. Cîteodată rîzi de mori, alteori îți îngheață rîsul pe buze sau te îngrozești. Nu e numai o contribuție memorialistică prețioasă la „istoria vieții literare private”, universitare, studențești și cenacliere din România anilor `70-`80; e și un profil fabulos al epocii ceaușiste, surprinse sine ira et studio; o lume întreagă. Unele episoade sînt antologice. Iată o secvență „căministă” formidabilă:

„Într-o zi am plecat la facultate și l-am lăsat pe Romulus (Bucur, n.m.) adîncit în studiul unui poet american. La prînz, cînd m-am întors, am rămas ca trăznit în pragul ușii deschise. Romulus, roșu la față, era îmbrăcat într-un costum popular, brodat cu flori viu colorate. Scena se petrecea în perioada în care niște mașini negre începuseră să mă urmărească prin oraș. Am crezut că am înnebunit de-a binelea, mi-am făcut cruce și m-am tras înapoi, cu gîndul s-o zbughesc printre blocuri și să mă așez pe o bancă, pentru a-mi aduna mințile risipite.

- Stai, bă, nu te speria! a strigat Romulus după mine și a ieșit pe hol, să mă aducă înapoi. Apoi mi-a explicat ce se întîmplase. În lipsa mea, Securitatea făcuse o razie prin cămin, strînsese studenții, îi îmbrăcase în port popular și îi pusese să joace o horă în mijlocul bulevardului, pe unde trebuia să se deplaseze Tovarășul, în drumul său către nu știu ce obiectiv economic.

- E, și cum arăta Cîrmaciul? Bine, sănătos? l-am întrebat pe Romulus, după ce mi-am venit în fire.

- Naiba l-a văzut? A trecut o coloană de mașini, dar era învălmășeală și urlau unii îngrozitor, că n-am priceput nimic din toată căcănăria aia.”

De neratat.