Fredric Brown a scris cea mai
scurta poveste de groaza din cate au fost scrise:
“Ultimul om de pe Pamant statea in camera. Cineva a batut in usa.”
* * *
Scriitorul American O. Henry
a castigat concursul pentru cea mai scurta povestire care sa aiba introducere,
cuprins si incheiere:
“Soferul si-a aprins tigara si s-a aplecat asupra rezervorului de
combustibil, ca sa vada cata benzina a mai ramas. Decedatul avea 23 de ani”.
* * *
Alan E. Mayer
“Ghinion” :
”M-am trezit din cauza unei dureri cumplite in intreg corpul. Am
deschis ochii si am vazut o sora medicala care statea alaturi de patul meu.
- Domnule Fujima
– a spus ea – aveti noroc, ati supravietuit bombardamentului din Hiroshima de
acum doua zile. Acum sunteti in spital, in afara oricarui pericol.
Foarte slabit, am
intrebat:
- Unde sunt?
- In Nagasaki, a
raspuns ea.”
* * *
Jane Orvis
“Fereastra”:
”De cand Rita a fost omorata, Carter statea la fereastra. Fara
televizor, fara carti, fara corespondenta. Viata lui era ceea ce se vedea
printre jaluzele. Nu-i pasa cine ii aduce mancarea, cine-i plateste facturile,
el nu parasea camera. Viata lui este compusa din alergatori, schimbarea
anotimpurilor, automobilele care trec, fantoma Ritei.
Carter nu
intelege ca in camerele captusite cu pasla nu sunt ferestre.”
* * *
Si englezii au
organizat un concurs pentru cea mai scurta povestire. Dar in conditiile
concursului era stipulat ca trebuie sa fie amintite regina, Dumnezeu, sexul si
secretul. Primul loc a fost obtinut de autorul urmatoarei povestiri:
“O Doamne! A exclamat regina. Sunt insarcinata si nu stiu cu cine!”
* * *
Larissa Kirkland
“Propunerea”:
”O noapte instelata este cel mai potrivit timp. Cina la lumina lumanarilor. Un
restaurant italian confortabil. O rochie neagra mini. Un par splendid, ochi
stralucitori, zambet cristalin. Impreuna de doi ani. O perioada minunata!
Dragoste adevarata. Sampanie! Ii cer
mana si inima. Oamenii privesc? Lasa-i sa se uite! Un inel cu diamant superb.
Obrajii rosii, zambet fermecator.
Cum adica “Nu”?!
* * *
Un exemplu
perfect, in care se demonstreaza cat de laconici, erau spartanii este
scrisoarea lui Filip al II-lea al Macedoniei, care a cucerit multe orase
grecesti:
“Va sfatuiesc sa
va predati imediat, deoarece daca armata mea va intra pe pamanturile voastre,
va voi distruge gradinile, ii voi transforma pe oameni in sclavi si voi
distruge orasul”.
La care raspunsul
primit din partea spartanilor a fost:
“Daca”.
* * *
Robert Tompkins
“In cautarea adevarului” :
”In sfarsit, in acest satuc uitat de lume cautarea lui a luat
sfarsit. Intr-o casuta aproape prabusita in fata focului statea “Adevarul”.
El nu a vazut o
femeie mai batrana si mai urata in viata sa.
- Sunteti
Adevarul?
Batrana a dat din
cap in semn ca da.
- Spuneti-mi ce
trebuie sa transmit lumii? Ce veste sa le dau?
Batranica a
scuipat in foc si a raspuns:
- Spune-le ca
sunt tanara si frumoasa!”
* * *
Victor Hugo a
trimis manuscrisul romanului “Mizerabilii” editorului sau cu o scrisoare care cuprindea doar «?». Raspunsul a fost la fel de laconic: «!»
(cea mai scurta conversatie
inregistrata vreodata prin intermediul scrisorilor)
P.S. Vă cer scuze că n-am avut răbdarea de a lua fiecare cuvânt și de a-i pune diacritice. Mi-ar fi luat mai mult timp decât scrierea unui articol.
Pentru a-l liniști pe un prieten din București, îl anunț că n-am făcut nicio lansare ultimei mele cărți, Supraveghetorul și alte povestiri.