Dumitru Augustin
Doman
Amintiri de
optzecist
Șerban Tomșa este un prozator remarcabil al generaţiei ‘80. Pe cât
de discret retras în satul lui din Teleorman, pe atât de bun romancier este.
Recent, și-a publicat nu o carte de proză, ci memoriile: Amintirile unui
optzecist întârziat (Tracus Arte, 2022). Dar, de fapt, e vorba tot de o carte
de proză, pentru că volumul e structurat ca o suită cronologică de povestiri scurte și bine rotunjite. Cartea pornește ca
una clasică de memorii, cu nașterea, copilăria, școala din sat și liceul la
Bolintin, apoi facultatea de filologie de la București. Și aici se oprește.
Restul vieţii, de vreo patru decenii de profesorat de limba română, e atinsă
doar tangenţial. O paranteză privind titlul cărţii. „Optzecist întârziat” este
un fel de pleonasm. Și asta pentru că generaţia ‘80, cea mai activă generaţie
literară de astăzi, s-a închegat cu greu în totalitatea ei în vreo 10-15 ani,
în anii de după revoluţie, optzeciștii fiind împrăștiaţi prin ţară în diferite
profesii, cu cărţile la sertar, unii urmăriţi de securitate, majoritatea cu
destine ingrate, foarte mulţi trecând la cele veșnice în fragedă tinereţe...
Astfel că nici Șerban Tomșa, profesor izolat într-un sat din Teleorman, nu
putea face excepţie de la un destin apropiat de cel al celor mai mulţi
congeneri. Este adevărat că destinul lui este încă o dată atipic. El a fost coleg
cu primii membri ai generaţiei, a frecventat Cenaclul de Luni, păstorit de
Nicolae Manolescu, și prieten cu Ion Stratan, Alexandru Mușina, Romulus Bucur,
Sorin și Marin Preda, nepoţii marelui scriitor, Traian T. Coșovei, Mircea
Cărtărescu etc., dar a debutat abia peste vreo 25 de ani. Portretele acestora
sunt făcute cu empatie, dar și cu obiectivitate, rămânând ca pagini de istorie
literară. La fel de savuroase sunt paginile despre profesorii de la Filologia
bucureșteană, cu ticurile lor, cu modul lor de a fi. Iată un fragment despre Al. Piru:
„În malaxorul lui Piru, care avea o dicţie apăsată, sacadată, intrau de-a valma
poeţi, prozatori și unii colegi ai săi. „Ce mare brânză e Baltagul? Sadoveanu
s-a plimbat pe la munte, a auzit niște întâmplări și a scris un roman în două
săptămâni. Doi ciobani îl omoară pe al treilea, să-i ia oile, iar Manolescu
scoate din asta niște grozăvenii la care Paleologu îi răspunde cu niște chestii
și mai grozave...” Amintirile... lui Șerban Tomșa sunt savuroase, au o
importantă dimensiune anecdotică, dar au și meritul de a lăsa pentru istoria
literaturii române portrete de scriitori optzeciști și de profesori, care la
rândul lor erau scriitori, cunoscuţi în mod direct de autor: Ioan Alexandru,
Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Paul Cornea, Ion Rotaru etc. În concluzie,
avem de-a face cu o carte importantă, ca document de martor, dar și plăcută la
lectură.
Ziarul
Argeşul nr. 9077, marţi-joi, 13-15 decembrie 2022
