Incifratele
căi ale minții
Desi
stiinta creierului a atins performante fantastice, neurosavantii vor mai avea
mult de lucru, pentru ca mintea umana este plina de surprize si paradoxuri.
Normalitatea, in care credem ca traim si ca ne caracterizeaza, isi pierde
consistenta la o privire mai atenta. Un
psiholog mai analitic si mai experimentat, ar fi de alta parere. O ironie plina
de adevar ne-a ramas de la renumitul psihiatru Carl Gustav Jung, care ar fi
declarat in cunostinta de cauza: "Daca se va gasi o singura persoana normala,
eu o voi vindeca!"
Einstein observase si el, de la inaltimea gandurilor
sale, sinuozitatile si enigmele mintii umane. Cauta raspunsuri si se simtea
depasit: ”E o intrebare care uneori ma pune in incurcatura: eu sunt
nebun sau ceilalti?”
Inca din vechime si fara a-i ocoli pe oamenii mari,
mintea a amestecat logica cu contradictiile, geniul cu nebunia, integritatea cu
viciul.
Se povesteste
ca Diogene Cinicul (412 i.Hr.–323 i.Hr.) a trebuit sa fuga din orasul sau
natal, Sinope, din cauza implicarii intr-un scandal legat de falsificarea
monedei locale. A reusit sa-si salveze reputatia trecand de la cariera
paguboasa de falsificator, la cea de filosof. In Atena, unde, daca aveai
bani, gaseai tot ce era mai bun pe atunci, fostul fabricant de monede traia de
pe o zi pe alta, cersind si cautand prin gunoaie. Dar avea imaginatie, el a
facut o cariera fabuloasa din ratare. Spunea, radiind de recunostinta, despre
maestrul sau, Antistene: „Acest om m-a transformat din bogatasin cersetor si
m-a facut sa traiesc intr-un butoi, de unde inainte aveam o casa spatioasa.”
Antistene merita recunostinta lui Diogene, pentru ca-l ajutase sa se rateze
social si sa devina, astfel, un mare filosof.
Lui Socrate (469 i.Hr. – 399
i.Hr.), care simboliza pentru unii moralitatea extrema, i s-a incarcat
condamnarea la moarte cu acuzatia de “corupator imoral al tineretului”.
Si lui Aristotel (384 i.Hr. - 322 i.Hr.) i
s-au gasit probleme de personalitate: "Avea ochii mici, picioare subtiri
si vorba cepeleaga". Insa avea si obiceiuri compensatoare: "Purta
imbracaminte placuta, tunsoare ingrijitasi inele cu pietre scumpe. S-a
indragostit de amanta prietenului sau, s-a casatorit cu ea, si-i aducea daruri
care se ofereau doar divinitatilor."
Si mai catre zilele noastre, curiozitatile
inteligentei omenesti si-au luat tributul cu aceeasi staruinta, fara exceptii
in aria lor de manifestare. Napoleon Bonaparte (1769 - 1821) avea note slabe la
scoala, dar facea exceptie la matematica. Aleksandr Puskin (1799 – 1837)
avea si el note mici, dar cu matematica sta si mai rau –plangea la lectiile de
aritmetica.
In perioada moderna, cand erau in voga testele
psihometrice ale lu Alfred Binet, s-a supus analizei si cel mai mare
matematician al timpului, Henri Poincaré (1854 –1912). Rezultatul a fost
dezastruos.
Lui Beethoven (770 –1827m), profesorul i-a spus
ca nu exista nicio speranta ca el sa ajunga vreodata compozitor.
Si lui Enrico Caruso (1873 –1921), profesorul i-a
spus ca nu are niciun pic de voce si ca nu va putea canta niciodata.
Profesorii lui Thomas Edison
(1847 –1931) spuneau despre el ca e prea prost ca sa invete
ceva.
Viitorul sculptor Auguste Rodin (1840 –1917) era cel
mai slab elev din scoala. Tatal sau se resemnase: “Am un idiot drept fiu”, iar
unchiul sau spunea ca tanarul Rodin nu poate fi educat.
Albert Einstein (1879 –1955) nu a vorbit pana la
varsta de patru ani si nu a invatat sa citeasca decat la sapte. Profesorul sau
il descria ca “inapoiat mintal, nesociabil si vesnic cu capul in nori”.
Winston Churchill (1874 –1965) a ramas repetent
in clasa a sasea. Nu a devenit prim-ministru al Regatului Unit decat la 62 de
ani si numai dupa o viata plina de infrangeri si necazuri.
Dupa prima proba data la studiourilor MGM, in 1933,
directorul de atunci si-a notat despre Fred Astaire: “Nu poate sa joace! Usor
chelios! Stie putin sa danseze!” Astaire a pastrat aceasta notita toata viata,
deasupra semineului din casa sa din Beverly Hills.
Lucian Blaga (1895 - 1961) n-a reusit sa vorbeasca
pana la varsta de patru ani, cand a spus primele cuvinte, in fata mamei sale.
Se autodefinea mai tarziu, intr-un vers celebru: „Lucian Blaga e mut ca o
lebada”.
Un caza impresionant prin tenacitatea cu care si-a
invins handicapurile a fost precursorul Programarii Neurolingvistice, Milton
Erickson (1901 – 1980), fost presedinte al Societatii Americane pentru Hipnoza
Clinica, membru fondator al Asociatiei Americane de Psihiatrie si al Asociatiei
Americane a Psihopatologilor.
In povestirea "O sa vorbeasca", isi
amintea cu umor: "Multa lume isi facea griji pentru ca implinisem patru
ani si inca nu vorbeam. Si aveam o surioara cu doi ani mai mica decat mine care
vorbea si mai vorbeste si acum, dar nu spune mai nimic. Iar oamenii se necajeau
pentru ca eu eram un baietel de patru ani care nu vorbea. Mama le-a spus
linistita : «Cand va veni vremea, o sa vorbeasca»"
Dar
incifrata minte umana nu-si epuizeaza secretele doar in categoria talentelor
latente, care izbucnesc mai tarziu.In cartea "Viitorul mintii umane", Michio Kaku
(n. 1947), o minte sclipitoare in fizica teoretica, supranumit Einstein al
zilelor noastre, descrie si alte resurse ale creierului uman. El face cunoscute experimente
recente in telepatie, controlul mintii, telechinezie, inregistrarea amintirilor
si a visurilor. In conferintele sale, savantul mai pune in drepturi inca o
categorie de oameni, care sar departe de limitele omului mediu. Mintea lor a
fost atinsa de Sindromul Asperger, o forma mai usoara de autism, sau a suferit,
accidental, leziuni la lobul temporal stang. Acesti oameni interactioneaza greu in societate si pot intampina
dificultati serioase in conversatie. Dar au capacitati mentale si matematice
fantastice, pot auzi o simfonie si o pot reproduce doar din memorie, pot face o
plimbare cu elicopterul peste Manhattan sau peste portul din New York si la
sfarsit pot schita toata privelistea. Esteinepuizabil registru in care mintea lor
poate sa exceleze .
Probabil
ca cea mai surprinzatoare enigma a mintii ramane, totusi, modul in care ea
poate vindeca boli incurabile sau poate transforma, in numai cateva secunde,
oameni obisnuiti in supraoameni, prin gratia unor accidente stupide. Ca sa
inchei, am ales trei exemple in care traumele fizice sau psihice, pe care
nimeni nu si le doreste, au trezit simturi suprasenzoriale care au pus stiinta
in mare incurcatura.
Peter
Hurkos (1911-1988) era un zugrav
olandez de care nimeni nu auzise, pana in ziua in care a cazut in cap. Fusese
luat prizonier de catre germani si in 1943, cand se afla cocotat pe o scara
mare, ocupat sa zugraveasca zidul exterior al unei cazarmi, si-a pierdut
echilibrul si a cazut de la mai bine de 10 metri. A fost ridicat in stare de
inconstientasi dus imediat la spital: avea o fractura a craniului. Cand si-a
deschis ochii, Van der Hurk era cu totul alt om. Acum, el vedea in lumile
subtile si avea intuitii instantanee fara efort. Stia tot ceea ce urmau sa faca
cei din jurul lui, le ghicea cu usurinta gandurile si sentimentele. Contactat
de Rezistenta olandeza, a devenit rapid omul ideal pentru a-i depista pe
tradatori sau pe agentii pe care germanii incercau sa-i infiltreze. Era
suficient sa-i priveasca o singura clipa sau sa atinga un obiect care le
apartinea. Dupa razboi, sefii rezistentei au recunoscut ca el nu s-a inselat
niciodata. Se schimbasera lucrurile si acum solicitarile veneau din cele mai
variate directii: pentru a regasi persoane, documente sau comori. Pentru ca era
modest si onest, Hurkos a acceptat intotdeauna examinarile si experientele
medicale.
Vili
Melnikov (1962 - 2016), din orasul rusesc Storkvist, a suferit niste leziuni
cerebrale in timpul razboiului din Afganistan. A fost inconstient 20 de minute
si dupa aceea, timp de trei ani a resimtit dureri de cap severe. In cele din
urma, a iesit in castig pentru ca si-a descoperit interesul si usurinta cu care
putea invata limbi straine. Depasise numarul 100 si regreta, la modul
senzational, ca nu are suficient timp pentru a invata toate cele peste 6.000 de
limbi si dialecte din lume. Fenomeul a fost studiat de psihoterapeuti,
psihologi, neurologi si lingvisti, insa nimeni nu a reusit sa gaseasca o
explicatie stiintifica pentru abilitatile sale. Cand incepea sa studieze o noua limba, in mintea lui se pornea o
"melodie", care da tonul in procesul asimilarii. Nu prea avea nevoie
de gramatica. Mai spunea ca deseori i se intampla sa inteleaga un text fara sa
cunoasca limba in care este scris. (Abilitati asemanatoare avea arheologul
englez John Evans, in secolul XIX, care reusea, fara nici un fel de cunostinte,
sa citeasca 80% dintr-un text sumerian.)
Fenomenul
Natalia Beketova (n. 1979), actualmente vanzatoare intr-un magazin dintr-o
statiune ruseasca de pe coasta de nord a Marii Negre, este si mai miraculos.
Clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca indiferent in
ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea vorbeste 120 de limbi
straine – mai mult decat dublul recordului inregistrat in Guiness Book, unde
liberianul Ziad Fazah este consemnat cu 55 de limbi straine, in afara de limba
sa materna.
La scoala, Beketova nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva
mediocra. "Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv
un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in
acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: 'Beketova! Te dau afara!'.
M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata
accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor
catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le
atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste
neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam
unde ma aflu. Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau". Asistenta
liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut
in acea zi cu Natasa. "Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie
neinteligibil, intr-o limba ce parea de origine germanica. Profesoara de
engleza a reusit sa descifreze doar atat: 'Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann
McDowell' ".
A fost internata de urgenta la spital, dar a fost repede externata – starea ei
fizica era normala. Din ziua lesinului, Natasa isi uitase complet limba
materna, in schimb, in mintea ei rasareau zilnic cuvinte noi, din limbi
diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi
medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic. La Moscova a fost supusa
unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si
lingvisti. Cu totii se aflau in fata unei enigme si nu le era clara decat certitudinea ca Natalia Beketova nu era
bolnava psihic si era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine.
In memoria ei "traiau" limbi vechi, ale unor popoare disparute de
mult timp. Istoricii si filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit
ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca,
slava veche si multe altele. Au identificat si limbile unor triburi despre care
se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba unui trib din
Polinezia, Ngoba, existent cu 6 secole inainte de Hristos. I s-a dat si un text
inscris pe legendarul disc Phaistos, presupus ca dateaza din jurul anului 1650
i.Hr., una dintre marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi,
care a starnit multe controverse. In doar cateva ore, Beketova a reusit sa il
descifreze. Desi oamenii de stiinta nu au avut posibilitatea sa confirme
traducerea realizata de Natasa, nu o pot, insa, nici contesta. Insa miracolul
mintii ei nu s-a oprit doar la domeniul lingvistic. Un
membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin, povesteste: "Am
cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in
limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire.
Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor
recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de
asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita". Scriitorul a
relatat cum "Natasa l-a analizat cateva clipe, s-a sprijinit de perete,
parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit
dintr-o carte: 'Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza
deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si
0,59 la cel drept'. Totul era exact", a declarat scriitorul.
Natasa, insa, sustine ca viata ei nu s-a transformat
in bine. Dintr-un om simplu,fara nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data,
subiectul unor controverse stiintifice si religioase si al unor reactii
stresante si nedorite: "Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez
ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi
port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se
vor sfarsi".
Mintea
ascunde inca multe taine, dar iata ca nu tot ce uimeste si fascineaza ne poate
face viata mai buna.