· De ce
marile mele iubiri au fost platonice, ca în Adela lui Ibrăileanu? Pentru că am privit femeile ca pe nişte
opere de artă, zise doctorul..
· Trăiesc
într-o ficţiune marqueziană. Evenimentele importante din viaţa mea întind
timpul, în cercuri şi în spirale, pe multe decenii. Pentru a povesti un
eveniment, trebuie să am asupra sa o perspectivă de cel puţin treizeci de ani.
Ce mai tura-vura, sunt un personaj marquezian. Sunt şi eu un colonel ( în
realitate un sublocotenent în rezervă) a cărui principală preocupare este să
aştepte poşta. Electronică, de astă dată." Mulţi ani amai târziu"
valorific o scenă căreia, în prezent, nu-i sesizez semnificaţiile.
·
După
treizeci şi doi de ani am revăzut râul copilăriei mele, Jirnov. După o vizită
şi câteva rugăciuni la mormântul tatălui meu, am luat-o pe jos, spre gârlă. Am
mers cam un kilometru. Podul era frumos amenajat cu scări care duceau până
lângă albia apei. Partea unde amenajasem un teren de tenis, cu Nelu, Gioni,
Marin Roşu şi Badea, era năpădită de buruieni şi scaieţi, iar firul apei nu se
mai vedea. În schimb, în dreapta, în amonte, o splendidă sălbăticie mă îmbia cu
blândeţe. Apa se strecura limpede printre arbuşti şi sălcii. Copacii şi iarba
făcuseră o oază de vis. N-am mai găsit pietroiul din mijlocul apei, pe care mă
odihneam după fiecare baie. Ştiam când vine toamna după limpezimea şi răceala
apei.Mă văd aşezat pe piatra aceea, privind amurgul. Malul înalt este împânzit
de arbori şi locuri de pescuit apar la tot pasul. Am mers cinci sute de metri,
fără să ajung la baraj, şi m-am întors.
E prima dată când, văzând ceva din copilăria mea, sunt mai impresionat decât atunci când eram un ţânc. Ce verde este râul meu!
E prima dată când, văzând ceva din copilăria mea, sunt mai impresionat decât atunci când eram un ţânc. Ce verde este râul meu!
·
Mi s-a
întâmplat să nu pot citi cărţi importante din pricina hârtiei de ziar pe care
erau tipărite cu nişte litere abia vizibile. Seria "Biblioteca pentru
toţi", de la Minerva, era campioană la acest aspect.
·
Cineva
m-a întrebat de ce am blocat pe altcineva pe Facebook. N-am mai apucat să-i
explic că sunt paisprezece conturi cu nume identice care, în urmă cu ani, mă
tot hărţuiau. Paisprezece, doamnelor şi domnilor!
·
Cel mai
mult am scris cu pixul. Într-o vreme am avut o maşină de scris portabilă.
Tastam încet şi prost, ca şi acum, la computer. Aşa au fost concepute
Supraveghetorul, Călugărul, articolele de pe blog şi manuscrisele nepublicate.
Textul nu păstrează energia inconfundabilă a autorului. Un stilou însă ar face
minuni. Trebuie să caut unul.
·
Dacă
voi apuca să-mi scriu memoriile, le voi concepe ca pe un tratat despre
prietenie.
·
Cea mai
copleşitoare creaţie epică a unui prozator european din secolul XX? Iosif şi
fraţii săi de Thomas Mann.
·
Cărţile
care mi-au făcut cea mai puternică impresie la prima lectură au fost: Un veac
de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, Portretul lui Dorian Gray de Oscar
Wilde şi Suflete moarte de Gogol. La următoarele lecturi, doar romanul lui
Gogol a reuşit să mă impresioneze la fel de intens.
·
Lăcomia
şi răutatea nu pot fi vindecate, umilinţa nu poate fi răscumpărată, greşelile
nu pot îndreptate, iar suferinţa atroce nu mântuieşte pe nimeni.
·
14. Deci ce vom zice ? Nu
cumva este nedreptate în Dumnezeu ? Nicidecum !
15.Căci El a zis lui Moise : „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă ; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.
16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
18. Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
15.Căci El a zis lui Moise : „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă ; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.
16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
18. Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
·
Cei buni şi cei răi au
aceeaşi soartă . Înţelepţii dispreţuiţi
·
2. Căci toţi au aceeaşi
soartă : cel drept şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ca şi cel
necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel ce jură ca şi cel ce
cinsteşte jurământul.
Ecleziastul, cap. 9.
Ecleziastul, cap. 9.
·
12. Atunci mi-am dat cu
socoteala că nu este fericire mai mare decât să te bucuri şi
să trăieşti bine în timpul vieţii tale.
13. Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dat de la Dumnezeu.
13. Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dat de la Dumnezeu.
·
Mă
obsedează manuscrisele arse ale lui Gogol.
·
Când eşti
prost şi vanitos, eşti nefrecventabil.
Când eşti valoros şi orgolios, eşti insuportabil. Când eşti însă un geniu, poţi face liniştit pe modestul.
Când eşti valoros şi orgolios, eşti insuportabil. Când eşti însă un geniu, poţi face liniştit pe modestul.
·
Ce-aţi
zice de o taxă pe adulter, linguşire şi hoţie?
·
Dacă
scrii proză şi nu e foarte bună, e o umilinţă pe care poezia nu o cunoaşte.
·
În
liceu aveam doi prieteni foarte apropiaţi: Pavel şi Sandu. Erau duşmani aprigi
şi cultul prieteniei mă ajuta să menţin relaţii ideale cu amândoi. Sandu era
foarte dur şi a pălmuit un librar care ne sugerase să stăm mai departe de
cărţi, să lu nu le furăm. Pe Pavel abia l-am scăpat din mâinile sale de fier,
cu care intenţiona să-l sugrume. Sandu avea pentru mine o mare slăbiciune şi am
fost singurul băiat din liceu care n-a încasat un pumn sau o palmă de la el,
deşi frecuşuri şi polemici ascuţite aveam destule. Îl băteam de-l rupeam la fotbal de
masă - ca şi, mai târziu, pe Nino Stratan -, dar nişte priviri nimicitoare era
toată violenţa pe care o manifesta faţă de mine. Îi răspundeam cu surâsuri
calme, relaxate. Eu îl citeam pe Faulkner, el pe Dostoievski. Idealul lui Sandu
( era din Malu Spart, Pavel era din Vânători) era să vadă. Fără să vadă Capela
Sixtină viaţa lui nu avea niciun sens, obişnuia să spună. Capela Sixtină, cea
mai importantă operă artistică a umanităţii, după părerea lui.) Pentru asta a
suportat rigorile Institutului Mircea cel Bătrân - unde, între noi fie vorba, a
bătut ofiţeri de i-a deznodat şi a terminat cu greu şcoala -, a ajuns căpitan
de navă şi a văzut nu numai Capela Sixtină, ci toate minunăţiile lumii. Îmi
trimitea ilustraţii de peste tot. Pavel a murit subit în urmă cu câţiva ani. Pe
Sandu l-am văzut în urmă cu zece ani la televizor, rătăcit prin Timişoara, fără
memorie şi fără conştiinţa propriei identităţi. Se pare că a murit şi el.
Când mă gândesc că am atâţia prieteni dincolo, parcă nu mă mai înspimântă moartea.
Când mă gândesc că am atâţia prieteni dincolo, parcă nu mă mai înspimântă moartea.
·
Cu cât
eşti mai sincer şi mai comunicativ, cu atât oamenii te vor vârî mai adânc
într-o hazna. Aşa că...tăcere.
·
Lapsusul
la nevoie se cunoaşte, spunea un prieten.
·
Există o
limită a lipsei de măsură rezonabilă.
·
Printre
iubitele lui Stratan s-a numărat şi poeta Domniţa Petri. Era o ardeleancă
ambiţioasă şi visa, pentru bărbatul ei, o carieră literară şi socială
strălucită. Într-o zi l-a întrebat pe Nino care era cartea lui preferată.
- Trântorul lui Emil Botta, a răspuns prietenul meu.
Atunci a început ruptura între cei doi. Nu peste multă vreme s-au despărţit.
- Trântorul lui Emil Botta, a răspuns prietenul meu.
Atunci a început ruptura între cei doi. Nu peste multă vreme s-au despărţit.
·
Cretinii
candidează buluc la alegerile prezidenţiale, ca la un cros comunal.
·
Nu voi
înţelege niciodată ce înseamnă invidia. Probabil că este, alături de delaţiune,
unul dintre cele mai degradante atitudini umane. Nu cred că invidioşii sunt
capabili de prietenie sinceră. Am scris elogios despre doi scriitori români
contemporani şi am pierdut câţiva dintre urmăritori.
·
Jean
Gabin lucra pe platourile de filmare cu doi tineri promiţători: Alain Delon şi
Jean-Paul Belmondo. În timp ce al doilea era foarte arogant şi oarecum lipsit
de respect la adresa lui Gabin, Alain Delon se ridica în picioare de câte ori
bătrânul îşi făcea apariţia, îl trata cu politeţe, îl conducea la locul său şi
îi arăta multă consideraţie. Gabin îşi va aminti cu emoţie de aceste momente.
Este unul dintre motivele pentru care am o simpatie deosebită pentru Alain
Delon.
·
Tinerii
scriitori de valoare sunt centrul de greutate al unei literaturi. În viitor, în
textele lor ne vom privi toţi, vii sau morţi.
·
Criticii
literari, aceşti avocaţi ai destinului. Literar, fireşte.