miercuri, 2 decembrie 2009

Memoria parşivă a timpului

Recitesc "Un veac de singurătate" şi mă mir că, într-o vreme, romanul mi s-a părut prăfuit. Nici vorbă ! E perfect. E capodopera absolută.
Caut un pasaj drag mie - sunt sute în opul marquezian ! - şi ajung la scena în care ultimul Aureliano Buendia, căutându-şi originile, se adresează unui preot bătrân şi "artritic" :
"- Ah, strigă el, aşadar nici dumneavoastră nu credeţi ?
- Ce să cred ?
- Că acel colonel Aureliano Buendia a purtat treizeci şi două de războaie civile şi le-a pierdut pe toate, răspunse Aureliano. Că armata a împresurat şi a mitraliat trei mii de lucrători şi că s-au încărcat cadavrele într-un tren de două sute de vagoane, pentru a le arunca în mare.
Preotul îl fixă cu o privire de adâncă milă.
- Ehei, fiul meu, zise el suspinând. Din partea mea, m-aş mulţumi să fiu sigur că tu şi eu existăm cu adevărat în clipa de faţă."
E splendid răspunsul preotului... Îmi amintesc de o scenă petrecută prin 1978, în spălătorul Căminului Studenţesc 6 Martie, aflat lângă Facultatea de Drept. Mă bărbieream plictisit când uşa s-a dat în lături violent şi prietenul M. a intrat zgomotos. Era un băiat serios şi liniştit. A trecut la chiuveta de alături, şi-a răcorit faţa aprinsă, şi-a astâmpărat setea, pesemne arzătoare, apoi a ridicat capul cu semeţie, s-a privit în oglindă şi a eliberat brusc, din gură, un jet de apă către propriul chip.
- Vere, mi-a zis el, aşa începe un film mexican !
Evident că m-a împroşcat cu stropii care au sărit, rebeli, în toate părţile, dar am dat din cap înţelegător, căci îmi dădusem seama că era un pic afumat...
A doua seară l-am provocat la discuţie, curios să aflu unde băuse :
- Vere, aseară erai euforic... M-ai făcut fleaşcă în scena aia, cu filmul mexican...
- Nu, nu, greşeşti, mi-a spus M., foarte sigur de el. Scena s-a petrecut ieri seară...
Ne-am contrazis multă vreme, fiecare aducând argumente şi repere de tot felul. Mi se părea incredibil că nu mai ţinea minte că totul avusese loc cu seară în urmă. Până la urmă, mi-am amintit că în timp ce M. juca precum mexicanii, iar eu mă ştergeam pe piept de apă, în spălător a intrat F., un bun prieten al mostru.
- Îl chem pe F., am spus eu, răsuflând uşurat. Ai să vezi că şi el îţi va spune acelaşi lucru : ne-am întâlnit în spălător aseară !
Şi am fugit după F. Acesta ne-a ascultat cu răbdare, s-a uitat grav la noi şi ne-a spus :
- Cred că vă înşelaţi amândoi. Toată treaba s-a consumat alaltăieri seara...
Şi iar am început să ne contrazicem. Nu am ajuns niciodată la consens, fiecare ţinând-o pe a lui. F. a murit în 1983, la 26 de ani, într-un accident de maşină şi, cu un an înainte de nenorocire, l-am întrebat pentru ultima oară dacă nu a glumit cumva când ne-a contrazis şi pe mine, şi pe M..
- Nu-mi mai amintesc bine cum s-au petrecut lucrurile, mi-a zis el. Dar ştiu că niciunul dintre voi nu avea dreptate...
Precizez că în seara în care M. a chefuit, nu băusem nimic. Nici F. nu băuse şi nici amator de farse nu era...

5 comentarii:

pantacruel spunea...

serban, chiar acum am citit cronica lui aldulescu la 'ghetarul'. felcitari! abia astept sa citesc si eu cartea, lucru care se va intampla cat de curand.

am vrut sa te felicit pe mail, dar am vazut ca ai postat ceva nou si am zis sa-ti trimit aici, mai ales ca ultima ta insemnare vorbeste de 'un veac de singuratate' - una din cartile mele preferate, daca nu 'cea mai preferata'(!) :D

vroiam sa te intre si de eroul principal al 'ghetarului', tom kastelka. ma gandeam ca intr-un fel acest nume il sugestioneaza (ca sa nu spun manipuleaza) pe cititor (pe cititorul versat, cum subliniaza si aldulescu) sa se gandeasca de la primele randuri ale romanului la kafka. mai mult, sa vada in autor ceva din marele prozator ceh, iar in personaje franturi din lumea creata de kafka.

TOM KAstel(f)KA = TOM(sa) ka(STE+FAN)(l)ka = (k)astel(ul) = (joseph) k.
astea la o prima vedere. ma insel? :)

pantacruel spunea...

adica, altfel spus, este vorba despre un joc. o anagrama iscusita, asa cum obsinuieste si v. nabokov

apropo de anagramele iscusite ale lui nabokov. am gasit cateva in romanele lui, insa nu am gasit-o pe cea mai buna, care mi-a venit in minte dupa ce am citit 'ada si ardoarea'
NABOKOV = VAN BOOK :)
'van book' pe care il foloseam intr-o vreme ca pseidonim. pana sa ma loveasca in cap 'pantacruel' :)

p.s.
cuvant de verificare... ostap (!!!)

Şerban Tomşa spunea...

Bender ?
Panta,
esti formidabil, genial... Nu-mi vine să cred ce poţi face... Nu că nu s-ar potrivi cu ceea ce ştiu despre tine...

pantacruel spunea...

:))
toti credem despre noi, la un moment dat sau altul, ca am fi (putin) geniali. noroc ca ne trece repede :)

iar in seara asta m-am intors de la o piesa de teatru, 'joi.megajoy' - poate cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata!
daca exista la ora asta un geniu in romania, acela trebuie sa fie regizorul RADU AFRIM:)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
e o perioadă în viaţă când înveţi să zbori... Apoi chiar zbori... Important este să descoperi o stea, un continent sau o insulă care să fie numai a ta. Şi dacă nu le descoperi, să le inventezi... Te suspectez că poţi face multe...
Te invidiez, în altă ordine de idei, pentru răsfăţul intelectual de care te bucuri şi pentru că ai avut ocazia să vezi ce face Radu Afrim...
:)