Scriitorul român, originar din Basarabia, Alexandru Vakulovski a fost supus de statul... român la umilinţe greu de imaginat. Aflaţi toate amănuntele pe blogul poetului Mugur Grosu. http://mugurgrosu.blogspot.com/
Mi-a fost de multe ori ruşine că sunt guvernat de nişte nemernici, dar acum acest sentiment este mai intens decât oricând !
Dacă suntem români, chiar e obligatoriu să ne simţim ultimii oameni ?
Suntem alături de tine, prietene !
Petiţie pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski
7 comentarii:
aceste ultime trei postari mi-au lasat un gust amar(de parca pana acum l-as fi avut altfel)...insa am o usoara senzatie cum ca metaforic in tara asta ma aflu intr-un lagar de concentrare,unde am incaput pe mana sinistrului dr.mengele,la ale carui experimente in numele nu stiu carei diabolice idei suntem supusi cu totii....ori repet spiritele barbare nu au parasit acest spatiu teluric..oare ce-i de facut?...oare chiar numai un razboi sau un cataclism poate salva natiunea de raul ce se intinde tot mai mult?...se pare ca imnul tarii adoarme natiunea si naste monstri..de unde atata"desteapta-te romane"?
Ryana,
e ultima dată când scriu despre aceste aspecte... Chiar şi părerile negative ne otrăvesc. Ca să nu mai vorbim de faptul că mizeriile acţionează ca un magnet... De fapt şi binele lucrează la fel. Vom scrie cu şi despre lumină...:)
frumos spus;"mizeriile actioneaza ca un magnet"...."si binele la fel":)..iata cum speranta incepe sa-mi roiasca prin suflet;insa ce ma fac eu cu ratiunea care aprinde mereu beculetul de alarma de parca si-a facut un obicei asemeni evlaviosilor ce-si citesc biblia zilnic,si-mi tot dea "la vedere"citate din legile lui murphi,nemaipunand la socoteala faptul ca zici ca acesta le-a editat dupa ce mi-o fi analizat mie ghinioanele ce ma urmaresc mai ceva ca sri-ul de pe vremea ceausista,sau cam la fel:)..dar, "sa dam cezarului ce-i al cezarului"si sa spunem...,sa fie lumina!:)...multumesc!
Ryana,
putem ignora necazurie proprii şi avem alegerea de a face haz de ele, dar nu putem trece nepăsători pe lângă suferinţa altora. Partidul acela unic de dinainte de 1989 a creat o mentalitate care nu poate fi tolerată. Datorită modului în care ( nu ) gândesc nişte idioţi, un scriitor foarte talentat şi de mare perspectivă, cum este Alexandru Vakulovski, este tăvălit prin noroi aşa cum, în mileniul al III-lea, nici un criminal nu merită să fie tratat... Şi atunci cum să scriem numai despre frumuseţea din jurul nostru ?
de fapt,altfel formulasem comentariul anterior,insa m-am gandit sa nu monopolizez prea mult subiectul avand in vedere ca mai sus ai spus ca este ultima data cand mai scrii despre aceste aspecte si am reformulat...initial am afirmat ca e inadmisibil ca iata la timpul acesta,cand dupa atatia ani in care am fost imbroboditi cu ideea de libertate de catre cei care ne conduc dupa idei nu tocmai ortodoxe,desi fac cruci sa dea bine la electorat,.raman uimita sa aflu ca inca oameni de valoare precum distinsul scriitor Alexandru Vakulovski trece prin aceasta drama;evident cum ca am vazut postarea si pe blogul minunatei si incantatoarei tale fiice Nicoll Dallis( o minune,un inger de fata ce a mostenit tot ce-i mai frumos de la parinti,si careia ii citesc cu mare drag si incantare postarile)si am ramas impresionata de aceasta solidaritate spirituala superioara...normal ca nu trebuie sa trecem nepasatori pe langa suferinta altora,si evident cum ca este necesar sa fim solidari cu acestia….imi cer mii de scuze daca am punctat egoist aspectul,de aceea am si mentionat ca sperantele mele ptr.mai binele nu neaparat personal,ci si a celor din jur,sunt cam desarte,insa poate lumina ce vine din partea a ceea ce vei scrie va nimici tenebrele intunericului in care inca ne zbatem..sa nu uitam ca la toate timpurile,mentalitatile s-au schimbat datorita marilor scriitori ce prin curajul si arta de a asterne pe hartie adevarul,au luminat ere intregi…inca odata scuzele mele de rigoare,si in masura in care pot sprijini si eu de la nivelul meu modest,aceasta cauza,accept orice sugestie cu mare respect…multumesc!
Ryana,
tu gândeşti foarte frumos, dar trăim vremuri groaznice...
Să privim către viitor şi să zâmbim. :)
Nu e obligatoriu stimate domn, dar altii ne imping s-o facem. Iar acceptarea e unanima!
Trimiteți un comentariu