Am spus, cu altă ocazie, de ce nu am ținut niciodată cu Real Madrid. Băieții de acolo au o mentalitate de neanderthalieni, care îi face să rupă oasele adversarilor. Să joci la Real Madrid și să ai mintea lui Lăcătuș - care pe mulți i-a nenorocit! - e o performanță demnă de luat în seamă. Pe urmă, ca un făcut, la madrileni se simt bine cerșetorii. Ultimul e Bale, care cere pomană mai convingător chiar decât Ronaldo, un profesionist al milogelii.
- N-ai ce să-i faci, îmi spune un scriitor. Și ăsta nu e singurul nostru păcat. Suntem înconjurați de lingăi și de turnători. Ieri m-am întâlnit cu un așa-zis prieten care a evitat să dea mâna cu mine, fiindcă de față era cineva cu o funcție importantă. Pesemne că se întâlniseră amândoi, vorbiseră despre mine, iar falsului meu amic i-a fost frică să mă salute. Culmea e că mie îmi spusese, doar cu câteva zile în urmă, că are o părere proastă despre oficialitatea pomenită.
Am tresărit și am avut senzația că am văzut scena cu pricina.
Iar comentatorilor de la posturile de televiziune le putem plânge de milă. E vai de mama lor! Unul o ținea una și bună că linia trasă cu un dispozitiv electronic e...strâmbă, fiindcă ar fi trebuit să-l arate pe Neymar în ofsaid. Alții spuneau că Tecău l-a învins pe Florin Mergea etc. Nu, băieți, nu Tecău l-a învins pe Mergea, ci indianul Rohan Bopanna, care e lent și nesigur în lovituri.
Dacă Tecău și Mergea ar fi făcut echipă, i-ar fi umilit pe toți. Dar, de, suntem români și trebuie să ne dușmănim crâncen, chiar dacă rânjim de circumstanță, pentru public. Deseori nu suntem în stare nici de asta. Aruncăm, periodic, câte un jet de venin în cei pe care o soartă nefericită i-a adus în preajma noastră.
Așa, ca între niște vechi prieteni.
P.S. Ar trebui să nu ne pronunțăm despre nimic din ceea ce vedem în spațiul public. Djokovic este un atât de mare actor, încât l-a păcălit și pe Federer, în primul lor meci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu