Șerban Tomșa Casa noastră cea de toate zilele, Editura Tracus Arte
Doar cîteva rînduri de consemnare în această rubrică nu pot fi decît preambulul
pentru o cronică mult mai amplă, așa cum merită volumul cel mai recent al lui Șerban Tomșa. Este un excelent roman ironic deghizat sub un șir de povestiri ale
aceluiași topos, rural, neo-moromeţian, cu personaje ce apar în mai multe dintre
părţile naraţiunii mozaicate. Modele pot fi Strada sardelelor (Cannary Row, care s-ar
traduce mai bine Strada fabricilor de conserve) și Joia dulce ale lui John Steinbeck. Naratorul se schimbă la fiecare secvenţă, find unul dintre personaje, pe rînd, ca la
Faulkner. Fiecare dintre ele are o „suceală”, o scrînteală proprie. Ei sînt simultan vicleni și naivi, blînzi și violenţi, prietenoși și nemernici, într-un loc al încremenirii
timpului, ei sînt de o mobilitate interioară care vine din neliniște. Observă detaliile,
le amplifică în percepţia lor stranie, și nu iau seama la evenimentele mari care de altfel ocolesc de cele mai multe ori zona lor închisă, izolată. Prietenii devin brusc dușmani faptele apar proaspete și neașteptate (Cînd am băgat curent, cel mai mult s-a
bucurat cîinele), au potenţialul unor detonatoare de bombe, dar se sting rapid în indiferenţă. Cea mai importantă dimensiune a cărţii este scriitura magistrală a lui Șerban Tomșa care se identifică extraordinar cu fiecare dintre eroii săi.
Horia Gârbea, Revista Neuma nr. 3-4, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu