marți, 13 decembrie 2022

Amintiri de optzecist. O recenzie de Dumitru Augustin Doman la volumul Amintirile unui optzecist întârziat

 

Dumitru Augustin Doman

 

Amintiri de optzecist

 

Șerban Tomșa este un prozator remarcabil al generaţiei ‘80. Pe cât de discret retras în satul lui din Teleorman, pe atât de bun romancier este. Recent, și-a publicat nu o carte de proză, ci memoriile: Amintirile unui optzecist întârziat (Tracus Arte, 2022). Dar, de fapt, e vorba tot de o carte de proză, pentru că volumul e structurat ca o suită cronologică de povestiri  scurte și bine rotunjite. Cartea pornește ca una clasică de memorii, cu nașterea, copilăria, școala din sat și liceul la Bolintin, apoi facultatea de filologie de la București. Și aici se oprește. Restul vieţii, de vreo patru decenii de profesorat de limba română, e atinsă doar tangenţial. O paranteză privind titlul cărţii. „Optzecist întârziat” este un fel de pleonasm. Și asta pentru că generaţia ‘80, cea mai activă generaţie literară de astăzi, s-a închegat cu greu în totalitatea ei în vreo 10-15 ani, în anii de după revoluţie, optzeciștii fiind împrăștiaţi prin ţară în diferite profesii, cu cărţile la sertar, unii urmăriţi de securitate, majoritatea cu destine ingrate, foarte mulţi trecând la cele veșnice în fragedă tinereţe... Astfel că nici Șerban Tomșa, profesor izolat într-un sat din Teleorman, nu putea face excepţie de la un destin apropiat de cel al celor mai mulţi congeneri. Este adevărat că destinul lui este încă o dată atipic. El a fost coleg cu primii membri ai generaţiei, a frecventat Cenaclul de Luni, păstorit de Nicolae Manolescu, și prieten cu Ion Stratan, Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Sorin și Marin Preda, nepoţii marelui scriitor, Traian T. Coșovei, Mircea Cărtărescu etc., dar a debutat abia peste vreo 25 de ani. Portretele acestora sunt făcute cu empatie, dar și cu obiectivitate, rămânând ca pagini de istorie literară. La fel de savuroase sunt paginile despre profesorii de la Filologia bucureșteană, cu ticurile lor, cu modul  lor de a fi. Iată un fragment despre Al. Piru: „În malaxorul lui Piru, care avea o dicţie apăsată, sacadată, intrau de-a valma poeţi, prozatori și unii colegi ai săi. „Ce mare brânză e Baltagul? Sadoveanu s-a plimbat pe la munte, a auzit niște întâmplări și a scris un roman în două săptămâni. Doi ciobani îl omoară pe al treilea, să-i ia oile, iar Manolescu scoate din asta niște grozăvenii la care Paleologu îi răspunde cu niște chestii și mai grozave...” Amintirile... lui Șerban Tomșa sunt savuroase, au o importantă dimensiune anecdotică, dar au și meritul de a lăsa pentru istoria literaturii române portrete de scriitori optzeciști și de profesori, care la rândul lor erau scriitori, cunoscuţi în mod direct de autor: Ioan Alexandru, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Paul Cornea, Ion Rotaru etc. În concluzie, avem de-a face cu o carte importantă, ca document de martor, dar și plăcută la lectură.

 

 Ziarul Argeşul nr. 9077, marţi-joi, 13-15 decembrie 2022

Niciun comentariu: