vineri, 27 iunie 2014

Civilizație

Am un organism foarte ciudat. Când sunt obosit și mă suspectez că aș avea două-trei maladii incurabile, analizele mele sunt perfecte.
Și mintea mea funcționează straniu. M-am obișnuit să văd atât de des reacții mitocănești din partea martirilor și volintirilor care ne împresoară, încât mi se pare nefiresc să întâlnesc o persoană cu un comportament impecabil. Azi, în București, am intrat într-un centru comercial și mi-am manifestat dorința de a cumpăra niște produse. Vânzătoare, un înger de fată, frumoasă, amabilă, plină de tact, mi-a dat explicațiile necesare în asemenea situații și mi-a făcut recomandări mai mult decât utile. Am văzut, pe ecusonul pe care îl purta, că se numea Monica. Bineînțeles că am luat tot ce mi-a oferit. Domnișoara mi-a completat și un card de fidelitate. Dezorientat, tulburat de atâta frumusețe umană, am ieșit în ploaie cu cardul în mână și am luat-o în direcția opusă locului în care aveam parcată mașina. M-am întors, ud și năucit, ajungând, în sfârșit, unde trebuia. Și abia atunci am constatat că pierdusem documentul întocmit de încântătoarea tânără. Ia să se fi purtat ea ca o scorpie, cum am văzut că făcea o asistentă medicală dintr-un spital, că îi ziceam și eu câteva cuvinte usturătoare și nici n-aș fi rătăcit înscrisul care mi-ar fi asigurat reduceri la cheltuielile viitoare!

2 comentarii:

Scorchfield spunea...

Man!
Să iubim toate femeile frumoase din lume, pe cele urâte să le alungăm; iată conceptul adevărat de frumusețe.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
Nu-i așa că adevăratele femei nu sunt niciodată urâte? sau, altfel spu, nu există femei urâte? Scorpiile, guralivele, bârfitoarele, invidioasele, tiranicele etc nu sunt femei, chiar dacă anatomia lor este fără cusur. :)