În România nu te duci la medic decât dacă îți ajunge cuțitul la os. Nu e o fericire să stai la o coadă interminabilă, iar asistentele și medicii să nu-și termine de băut cafelele decât atunci când în sala de așteptare nu mai ai loc să arunci un ac. Dacă vreun bolnav, răzbit de durere, încearcă să bată la ușă, este imediat pus la punct sau aruncat pe scări, cu o furie pe care n-am înțeles-o niciodată. Aveam să văd scene de genul ăsta din copilărie și până târziu, când ajunsesem profesor și am fost, de câteva ori, pe punctul de a-i lua la palme pe doctorii deveniți dictatori peste niște amărâți. Am avut o experiență nefericită, în urmă cu câțiva ani, chiar la un spital de elită din București. Am văzut acolo doi chirurgi de o aroganță incredibilă. Abia dacă te ascultau până să-ți ia banii, apoi te ocoleau în mare grabă.
Iată însă că noile generații de cadre medicale au schimbat în mod spectaculos situația. A trebuit să merg, pentru un control endocrinologic, la SCM POLIMED APACA, în zona Gorjului, pentru a mă convinge de acest lucru. Am fost uimit de profesionalismul și respectul față de meserie al celor care lucrează aici. Am fost primit, cu multă amabilitate, de Dr. Andreea Năvălici, ascultat cu atenție, consultat. Mi s-au făcut recomandări și am fost îndrumat către laborator, unde își desfășurau activitatea Oana Cerveanu și Alexandru Porfir, doi tineri încântători, reprezentând Laboratorul REGINA MARIA. Chit că sistemul de funcționare a cardurilor i-ar fi scos din minți și pe niște îngeri, cele două cadre medicale s-au purtat tot timpul cu răbdare și cu bunăvoință. Ba chiar au purtat cu mine și o interesantă conversație pe teme literare și artistice. ( Domnișoara este și pictor. ) Toți cei trei pomeniți aici sunt mai mult decât frumoși, prezențe încântătoare, cu alură aristocratică.
Și atunci ce putem spune?
Am devenit/suntem și noi europeni!
4 comentarii:
O adevărată bucurie să auzi că mai există oameni care se comportă omenește!
Vă doresc un An Nou fericit, cu sănătate, bucurie, spor la scris și în toate!
La mulți ani, domnule Șerban Tomșa!
Dragă Şerban, te felicit că ai dat peste asemenea oameni din sistemul medical. Dar, eu cred că e vorba de excepţii, pur şi simplu. Grosul e format tot din cei din partea de început a tabletei tale. Eu sper să nu ajung să mă conving nici de părerea ta, nici de a mea. Dacă mă voi îmbolnăvi, la banii mei şi la norocul meu şi la teama mea de durerea fizică, am o singură variantă: aleg să mor.
Îţi doresc la mulţi ani cu bucurie!
Ștefan S.,
Da, există medici care se comportă omenește. Și mai știu câțiva : Andrei Bâlbâie ( l-am făcut personaj într-un roman), Dumitru Toma, Nicolae Dumitru și alții.
Vă doresc și eu mulți ani fericiți, din toată inima!
Maestre DAD,
Sunt convins că ai dreptate. Sunt nobile excepții.De aceea am și scris despre ei.
Cum îți spuneam, am întâlnit chirurgi - unul îi întrecea, de departe, pe toți în aroganță - care nu mă scoteau din ”dom profesor”, dar n-aveau, chipurile, timp, să-mi dea niște indicații sumare în legătură cu operația, care mi s-a rupt, în cele din urmă, făcându-mă să dau într-o depresie care m-a dus aproape de moarte. Și eram acolo pe bază de pile serioase și îi plătisem destul. Pe unul, care a dat mai puțini bani, l-au operat de bilă în așa fel, încât i-au rupt coastele și am vorbit cu el până mai acum câțiva ani. Ce-a mai pătimit bietul om!
Trimiteți un comentariu