1. O știu pe Nichita, nu știam că o cheamă și Stănescu... Probabil între
două cafteli mai scrie și poezii.
2. Eminescu a fost poet doar cât a trăit. În rest nu știu ce meserie avea.
3. Dacă Arghezi scria o poezie, Ion Barbu scria alta diferită, ca să nu-i confunde lumea.
4. Poeții nici ei nu stiau ce scriu, de aceea suntem întrebați mereu ”Ce a vrut sa zică autorul ?”
5. Poezia patriotică este cea în care ne arătăm dragostea de țară și ura față de dușmani. De aceea maneaua este poezie patriotică.
6. Ștefan Augutin Doi Nași a scris ”Mistrețul cu dinți de argint” în care la sfârșit el moare, dar porcu scapă.
7. Baltagul e un fel de topor cu care babele își căutau soții prin pădure .
8. Tudor Arghezi și-a luat numele de la râul Argeș, deci este un poet acvatic. În schimb, Ion Dunăreanu este poet Fluvial.
9. În Luceafărul poetul arată cât de proastă e femeia care refuză un super gagiu nemuritor și rece pentru un ospătar muritor și cald.
10. După titlu, poezia ”Zdreanță” pare să fie despre o curvă, dar știu precis ca este un câine care punea botul la ouă.
2. Eminescu a fost poet doar cât a trăit. În rest nu știu ce meserie avea.
3. Dacă Arghezi scria o poezie, Ion Barbu scria alta diferită, ca să nu-i confunde lumea.
4. Poeții nici ei nu stiau ce scriu, de aceea suntem întrebați mereu ”Ce a vrut sa zică autorul ?”
5. Poezia patriotică este cea în care ne arătăm dragostea de țară și ura față de dușmani. De aceea maneaua este poezie patriotică.
6. Ștefan Augutin Doi Nași a scris ”Mistrețul cu dinți de argint” în care la sfârșit el moare, dar porcu scapă.
7. Baltagul e un fel de topor cu care babele își căutau soții prin pădure .
8. Tudor Arghezi și-a luat numele de la râul Argeș, deci este un poet acvatic. În schimb, Ion Dunăreanu este poet Fluvial.
9. În Luceafărul poetul arată cât de proastă e femeia care refuză un super gagiu nemuritor și rece pentru un ospătar muritor și cald.
10. După titlu, poezia ”Zdreanță” pare să fie despre o curvă, dar știu precis ca este un câine care punea botul la ouă.
9 comentarii:
Eu nu mai cred demult în aşa-zisele perle ale elevilor. Culegerea sau, dacă vrem, etalarea lor publică a devenit un fenomen răsuflat. Şi nu pentru că incultura cvasi-generală a junimii - dar nici pe departe numai a ei! - nu ar fi reală, aşadar demonstrabilă, şi încă la tot pasul. Ci, pentru că elevii înşişi, conştienţi de faptul că radarul minimei instrucţii şcolare aflat în exerciţiul exigenţei profesorale îi monitorizează neslăbit în văzul lumii la punctele obligatorii de trecere a maturităţii, se angajează de-acum voluntar şi teribilist, ba chiar inspirat uneori, în jocul amar-savuros de-a hoţii şi vardiştii prostiei răsunătoare, cît de descalificant este el pentru ambele părţi. Prin urmare, mi se pare că la mijloc este miza ecuaţiei "cine pe cine manipulează spre amuzamentul general" sau că este chiar o complicitate între hoţi şi vardişti pentru simularea prostiei lucioase din ştiinţa românească de carte, întru rostul aceluiaşi scop!
Parcurgînd de fiecare dată "perlele culese" din lumea elevilor, fireşte, chiar de... profesorii lor, m-am întrebat cît de vardişti sînt cu adevărat unii dintre vardişti şi am observat că sigur unii dintre hoţi nu sînt chiar hoţi! Pentru că, trebuie să recunosc, unele dintre "perle" sînt, de fapt, mici perle ale spiritului adolescentin actual, ale acelui spirit deloc involuntar şi deloc prejudecat.
În "perlele" culese de Theodor Râpan - dar şi de alţi căutători -, mai întîi surprinde ortografia aproape ireproşabilă a majorităţii lor, ceea ce contrastează flagrant cu "prostia" pe care conţinutul lor o degajă ostentativ. Convenim că nu poate fi la îndemîna unui tîmp, a unui aculturat, stăpînirea acurată a gramaticii. Căci, spre exemplu, numai grija localizării corecte şi consecvente a virgulei în propoziţie nu o are el!
Şi, pentru că vorbeam de micile perle ale spiritului juvenil contemporan, unei prostioare golăneşti ca aceea de la punctul 10 redate în text, nu i-aş putea găsi decît un singur cusur pentru care să nu o pot considera o "perlă" de nota 10. Şi anume, imperfecţiunea sugestionării. Eu aş fi formulat-o astfel:
"După titlu, poezia "Zdreanţă" pare să fie despre o curvă care punea botul la ouă, dar ştiu precis că este vorba despre un cîine". (O adevărată tragedie, aş fi adăugat!).
Gînduri bune tuturor.
Nicu,
Ai dreptate, dar de ce atâtea subtilități pentru un fenomen care ne îneacă pe toți? E ignoranța absolută, catastrofală și mândră de sine.
Laura,
Așa este, acesta e cuvântul. E apocalipsa ideii de de a învăța carte. Avem nevoie de proști, nu de oameni de valoare. Așa cred inconștienții care ne conduc.
De ce? Pentru că "ignoranţa absolută, catastrofală şi mîndră de sine" este spectaculoasă prin ea însăşi, motiv pentru care, de altfel, devine epatantă şi se vrea înadins remarcată, băgată în seamă, popularizată, promovată. Prostia stridentă se vinde bine azi şi aşa trăiesc şi proştii sentimentul ieşirii din anonimatul cotidian, sentimentul că şi ei sînt cineva în societate. Mai contează ceva?
Nicu,
Ai dreptate în tot ce spui cu atâta finețe!
Este ignoranta si sfidare. Ce ar fi ignoranta fără sfidare? Mai exact cum sa fii prost si sa nu te lauzi cu asta?
Asta este marea problemă...se mândresc cu neștiința lor.
Nu, nu cred. O stiu! Mizează pe asta.
Laura,
Da, ignoranța a ajuns fudulie. Lasă că și educația de acasă e catastrofală : copii îndemnați să nu-și salute profesorii, odrasle care nu prețuiesc decât banii mulți și distracțiile tembele. Îndemn la studiu și bună-cuviință, zero.
Trimiteți un comentariu