Liviu Drugă despre Casa noastră cea de toate zilele

Cred că este cartea cea mai reuşită a lui Şerban Tomşa. Deşi compusă din episoade de viaţă ale diferitelor şi coloratelor personaje, atmosfera e unitară, iar stilistica face casă bună (sic!) cu subiectul: viaţa rurală din sudul României.

Trecutul este liantul, prezentul e martorul degradării. Nostalgia pluteşte discret peste toate, de parcă autorul a vrut să salveze cumva oamenii şi locurile acelea de şuvoiul devastator al istoriei în barca sigură a literaturii.

Mi-a plăcut cartea poate şi pentru că mă simt foarte ataşat de lumea descrisă de Şerban, o lume care, la 30 de ani de la Revoluţie, a rămas neschimbată. Neschimbată în izolarea, tragedia şi violenţa ei, în confuzia, tihna şi lipsa de aderenţă la noutăţile prezentului. ”Casa noastră cea de toate zilele” este, cu sau fără intenţie auctorială, şi un omagiu adus sălbăticiei şi fragilităţii satului românesc din ultimii 50 de ani.

Mai aplicată şi mai detaliată, aveţi o recenzie în linkul lăsat la comentarii.