21. Sa
se schimbe lumea, sau sa te
schimbi tu?
"Priviti
suferinta de pretutindeni, priviti singuratatea, teama, confuzia,
contradictiile din inimile oamenilor, de la conflictul launtric, la conflictul
exterior." (Anthony de Mello)Viata este un mister, nicio minte
rationala nu-i poate descifra intelesul. Nu exista o explicatie savanta care sa
justifice toata suferinta si raul din lume. Lumea evolueaza, dar problemele ei
raman. Suntem la fel de nelinistiti, nemultumiti si vulnerabili, viata ne ia planurile si le face bucati.
Cum sa intelegem, atunci, ceea ce
Leibniz ne-a lasat ca "teorema fundamentala a optimismului" (pe care a
ironizat-o, rastalmacind-o, Voltaire, in romanul picaresc Candid, sau Optimismul - Candide,
ou l'Optimisme). Considerat un geniu universal la vremea sa, Leibniz ar fi
spus, in acord cu filozofia sa optimista, ca "Totul este pentru mai bine,
in cea mai buna dintre lumile posibile" ("Tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles" ). Misticii spun si ei: Universul
este in armonie, lumea este stralucitoare si glorioasa (in sanscrita, ritambhara
- starea suprema a mintii, in care domneste armonia universala). Din experienta
lor, ne-au lasatsi o cale de acces catre aceasta perfectiune – una simpla, dar
greu de aplicat. Inainte de o afla, sa urmarim o istorisire pe care am
impumutat-o de la inteleptul Anthony de Mello (Constienta. Capcanele si sansele realitatii).
"Un baietel, care mergea pe malul
unui rau, vede un crocodil prins intr-o plasa.
Crocodilul se tanguieste:
– Fie-ti mila de
mine! Nu vrei sa-mi dai drumul, te rog? Poate ca sunt urat, dar nu-i vina mea,
stii prea bine. Asa am fost creat. Dar, indiferent de infatisarea mea
exterioara, am si eu o inima de mama. Am venit in dimineata asta in cautare de
hrana pentru puii mei si am fost prinsa in aceasta capcana.
Asa ca baiatul spuse:
– Poate, dar daca
ar fi sa te ajut sa scapi din capcana, ai sa ma inhati si ai sa ma omori.
Crocodilui se apara:
– Crezi ca i-as putea face asa ceva
binefacatorului si salvatorului meu?
Baiatul se lasa convins sa traga plasa afara,
iar crocodilul il inhata.Prins intre falcile crocodilului, el protesta:
– Va sa zica, asta e raplata pe care o
primesc pentru fapta mea buna?
Dar crocodilul isi motiva gestul:
– Ei bine, n-o lua ca pe un afront personal,
baiete, asa e lumea, asta este legea vietii.
Baiatul, insa, nu era acord cu asta, asa ca zise:
– Vrei sa intrebam si pe altcineva daca este
asa sau nu?
Vazu o pasare asezata pe ramura unui copac si-i
spuse:
– Pasare, e adevarat ce zice crocodilul?
Iar pasarea ii raspunse:
– Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine.
Intr-o zi, veneam acasa cu mancare pentru puisorii mei. Imagineaza-ti groaza
mea cand am vazut un sarpe care se urcase in copac si se indrepta tinta spre
cuibul meu. Eram cu totul neajutorata. Nu s-a oprit pana nu mi-a inghitit toti
puii, unul cate unul. Am tot tipat si strigat, dar a fost in zadar. Crocodilul
are dreptate, aceasta este legea vietii, asa stau lucrurile pe lume.
– Vezi?, spuse crocodilul. Dar baiatul insista:
– Lasa-ma sa mai intreb pe cineva.
– Bine, intreaba.
Pe malul fluviului tocmai trecea un magar
batran.
– Magarule, i se adresa baiatul, crocodilul
zice asa si asa. Are dreptate crocodilul?
Magarul confirma si el:
– Crocodilul are deplina dreptate. Uitat-te
la mine. Eu am muncit si am slugarit toata viata la stapanul meu si abia de-mi
dadea cat de cat sa mananc. Acum, ca sunt batran si nefolositor, m-a alungat si
iata-ma ratacind prin jungla, asteptand vreo fiara salbatica sa ma sfasie si
sa-mi puna capat vietii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii,
asa este lumea asta.
– Vezi?, spuse iar crocodilul. Hai sa megem!
Baiatul, insa,nu se lasa:
– Mai da-mi o sansa, o ultima sansa. Lasa-ma
sa mai intreb inca o fiinta. Aminteste-ti cat de bun am fost cu tine.
– Bine, e ultima ta sansa, se indupleca
crocodilul.
Baiatul vede un iepure trecand si il intreba
si pe el:
– Iepure, crocodilul are dreptate?
Iepurele se aseza in doua picioare si-i zise
crocodilului:
– Asa i-ai spus tu baiatului?
– Da, asa i-am spus.
– Stai putin, continua iepurele. Trebuie sa
discutam chestia asta.
– Bine, fuse de acord crocodilul.
Dar iepurele mai spuse:
– Cum putem sa stam de vorba, cand tu tii
baiatul intre falci? Da-i drumul; trebuie sa ia si el parte la discutia
noastra.
– Esti un smecher, protesta crocodilul.
Daca-i dau drumul, o va lua la fuga.
– Am crezut ca ai mai multa minte, zise
iepurele. Daca ar incerca sa fuga, cu o singura lovitura de coada il poti omori.
Crocodilul accepta si il elibera pe baiat. Imediat,
iepurele il indemna pe acesta sa fuga. Baiatul fugi si scapa. Apoi, iepurele il
intreba:
– Nu-ti place carnea de crocodil? Oamenilor
din satul tau nu le-ar placea o masa buna? Nu l-ai eliberat complet pe crocodil.
De ce nu te duci in sat sa-i aduci pe toti si sa faceti un ospat?
Asa si facu baiatul, se duse insat si-i chema
pe toti barbatii. Acestia venira cu topoare, bate si sulite si-l omorara pe crocodil.
Cainele baiatului venise si el si zarind iepurele, l-a urmarit sil-a sugrumat
pe loc. Baiatul ajunse prea tarziu, si vazand cum moare iepurele, ii spuse:
– Crocodilul avea dreptate, asa este lumea,
asta este legea vietii."
Ne catifelam potecile si suntem mereu in
competitie cu lumea si cu viata, ca sa ne fie mai bine.Ne imaginam cat
de bine ar fi daca lumea s-ar schimba: ce minunata ar fi viata daca vecinul,
seful sau sotia mea ar fi asa cum vreau eu. Intotdeauna vream ca altcineva sa
se schimbe pentru ca noi sa ne simtim bine.Asta facem cu totii, dar nu functioneaza. Ceea ce vrem noi, este
imposibil. Inteleptul Adyashanti, spunea dupa ce experimentase iluminarea: "Cearta
cu realitate este o cale sigura catre suferinta. Este reteta perfecta. Mai rau
decat atat, ne atasam de lucrurile pe care le respingem. Ne legam de lucrurile
cu care suntem in conflict si retraim aceeasi durere in mod repetat." Noi nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, ci asa cum
suntem noi. Doi oameni care se uita la ceva sau la cineva, inseamna doua reactii
diferite. Uneori, insa, atunci cand suntem intr-o stare inaripata, parca
si lumea arata mai bine. Daca am observat asta, suntem aproape de rezolvarea pe
care au gasit-o inteleptii timpurilor – despre care vorbeam la inceput. Ei spun
ca procesul schimbarii trebuie realizat
invers: sa ne schimbam noi, si lumea se va schimba odata cu noi.Schimbarea
trebuie sa inceapa cu noi – este atat de simplu! Asta ne spune si Anthony de Mello:"Ma
simt bine cand lumea este in regula. Gresit! Lumea este in regula pentru ca eu
ma simt bine." Si mai spunea: "Sentimentele negative sunt in tine, nu in
realitate. Asadar, inceteaza sa mai incerci sa schimbi realitatea. Ar fi o
nebunie. Noi ne irosim timpul si energia in incercarea de a-i schimba pe
partenerii nostri, pe sefii nostri, pe prietenii nostri, pe dusmanii nostri, si
pe toti ceilalti. Dar nu trebuie sa schimbam nimic. Sentimentele negative sunt in
voi. Nici o persoana de pe Pamant nu are puterea sa va faca nefericiti. Nu
exista niciun eveniment pe pamant care sa aiba puterea sa va tulbure sau sa va
raneasca. Nimeni nu v-a spus asta; toti v-au spus contrariul. De aceea sunteti
acum intr-o asemenea situatie incurcata. De aceea sunteti adormiti. Nu vi
s-a spus asta, desi este mai mult decat evident... Nu exista nicio situatie pe lume care sa justifice un sentiment
negativ. Asta este ceea ce s-au tot caznit sa ne spuna misticii nostri.
Dar nimeni nu asculta. Ceea ce iti trebuie este sa iubesti. Asta este realitatea si asta este
natura ta. Dar ceea ce-mi spui, de fapt, este catu vrei sa fii dorit. Vrei sa
fii aplaudat, sa fii atragator, vrei ca toate maimuticile sa alerge dupa tine.
Iti irosesti viata. Trezeste-te! Nu ai nevoie de asa ceva. Poti fi
fericit pe deplin si fara asta."
Cand
schimbareavine din interiorul nostru, perceptia corecta si eficientasunt
consecinte imediate. Dar cat de greu este sa acceptam si, mai ales, sa punem in
practica acest adevar!Spuneti-i cuiva, care se lamenteaza, ca atunci cand i s-a
intampla ceva neplacut a fost si el prin preajma, ca ar trebuie sa lase lumea
in grija celui care a facut-o si sa se ocupe mai mult de el insusi. Veti vedea
cum isi cauta argumentele si cat de repede se supara cand aude asa ceva. Oamenii
vor continua sa creada ca marile afaceri, politica si stiinta sunt mai
practice, desi inteleptul de Mello se mai intreaba: "Ce folos avem
trimitand oameni pe Luna, daca noi nu putem trai pe Pamant?"
Dar
poate ca totusi, in momentele noastre extreme, cele mai inalte – cand suntem in
al noualea cer –, sau cele mai deprimante – cand ne vine sa spunem "opriti
lumea, vreau sa cobor!" –, vom rezona cu o cugetare transmisa in versuri:
"Ieri am fost destept,
De aceea am vrut sa schimb lumea.
Astazi sunt intelept,
De aceea vreau sa ma schimb pe mine."
Si, in sfarsit, daca suntem in spiritul
acestei intentii, ne vom intreba cum sa ne schimbam si care este acea schimbare
care ne transforma pe noi si transforma, in mod miraculoas, lumea pe care o percepem.Sa-l
mai ascultam putin pe de Mello: "Ne ramane, totusi, o mare intrebare: Ce
trebuie sa fac pentru a ma schimba?Nu trebuie sa faceti nimic. Cu cat faceti
mai mult, cu atat mai rau devine totul."
Asa ajungem in fata unei frontiere intr-adevar
profunde, pe care nu o putem depasi decat atunci cand o descoperim si o metabolizam
pe cont propriu. Nu te schimbi prin eforturi, prin agresiune si dictatura
interioara. Te schimbi cand ai senzatia adevarului. Atunci vei intelegesi
faptul ca nu este suficient sa-l cunosti doarcu mintea. Sfantul Ignatiu de Loyola (1491 - 1556), principalul
fondator al Ordinului Iezuit, spunea ca "Te schimbi atunci cand ai gustat
si ai simtit adevarul. Cand il cunosti doar cu mintea, nu te schimbi."Voi incerca sa sugerez cam despre ce adevar este vorba.
Unul dintre cei mai devotati discipoli ai faimosului
intelept Ramana Maharshi, i-a spus intr-o zi maestrului sau: "Cred ca am
inteles esenta invataturii tale, pe care o urmaresc de multi ani. De fapt, este
singurul lucru pe care ni l-ai spus, in atatea moduri: Doar El Este, in vreme ce orice altceva doar pare ca este, in
realitate, insa, nu este." Si Maharshi l-a aprobat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu