Jovi Ene
Ninge la Iasnaia Poliana. Povestiri”, de Șerban Tomșa
Editura Paralela 45, Colecția
Biblioteca românească, Pitești, 2020
O parte din povestirile lui
Șerban Tomșa le citisem pe blogul său, Colivii pentru idei; majoritatea au
fost, pentru mine, inedite și mă bucur că le-am (re)găsit pe toate într-un
volum închegat de proză scurtă, care oferă mici surprize plăcute, instantanee
surprinzătoare, o oarecare doză de fantastic și multă apropiere de cititor.
Povestirile lui
Șerban Tomșa sunt situate undeva la granița între realitate și ficțiune, între
real și fantastic. Sunt ”exerciții”, sunt reintrepretări, sunt un miraj scurt
(majoritatea au câteva pagini) care vrăjește cititorul. Cum altfel putem privi
o superbă proză ”foarte scurtă” precum ”Jim cel îndrăgostit de albastru”, în care, pe o
singură pagină, autorul imaginează o lume colorată și foarte sensibilă, unde o
simplă schimbare de cromatică determină o transformare implacabilă a
condiției protagonistului. Nu este așa de sofisticat precum am scris eu, este o
povestire simpatică, amuzantă și plină de sensibilitate.
Sigur, ca în
orice proză scurtă de calitate pe care o citesc (nefiind specialist, așa cum
argumentez de fiecare dată), există premise pentru texte mai lungi, pentru
nuvele sau chiar romane. Un astfel de exemplu este ”O vizită la 1925”,
care oferă o istorie alternativă a perioadei interbelice, imaginând o perioadă
în care Puterile Centrale au câștigat Primul Război Mondial și România (mică!)
a fost transformată într-o colonie, iar relatarea acestei perioade este făcută
în stil caragialesc și cu persoanejele imaginate de maestrul românesc al
comediei și schiței. Iar rezultatul este o splendoare, care îi are ca
protagoniști pe Goe, Mița, Protopopescu, deloc diferit de cel care i-a inspirat
scrierea.
Că tot vorbeam
mai sus despre faptul că multe dintre aceste povestiri sunt ”exerciții”, un
exemplu edificator este ”Insula (un exercițiu cinematografic)”, un amestec
între literatură de călătorie de tipul Robinson Crusoe și repovestire a
realității imediate, de vreme ce un personaj important este un senator plin de
ifose, ajuns pe insula pustie la brațul unei amante ”starlete”. Finalul este și
ironic, și amuzant, și realist, așa cum îi stă bine unei povestiri de calitate:
”Ani în șir visase la un loc unde să poată
trăi singur, fără obligații, ca un sălbatic. Să nu facă nimic altceva decât să
privească, întins pe spate, cerul și să respire. Să nu vadă, mulți ani, pe
nimeni.” (pag.
25)
Sigur, Șerban Tomșa,
scriitor și om de litere de atâția ani, nu oferă nimic gratis și nu se
dezvăluie prea ușor cititorului neexperimentat, este nevoie de oarece lecturi
pentru a pricepe sensul, continuarea sau finalul unor povestiri. În același timp
și tocmai de aceea, acestea sunt străbătute de intimitate, de parcă autorul
s-ar adresa prin textele sale unor prieteni, mai cunoscuți sau ”mai ascunși”:
unii au nume comune, alții sunt poartă nume precum Juan Martin Del Potro.
Așadar, este nevoie de puțină intimitate (nu neapărat personală, ci și în
relație cu anumite subiecte sau personaje) pentru a înțelege substratul
acestora.
”Ninge la Iasnaia Poliana”
este un volum care oferă surprize cititorilor pasionați la fiecare pagină.
Autorul simte personajele, le conferă atmosferă și le imaginează în situații
inedite, care sunt uneori bazate pe realitatea imediată, iar alteori pe marile
opere ale literaturii universale. Din astfel de povestiri, nu avem decât de
învățat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu