Examene

 La probele orale intram printre primii şi luam nota maximă. A venit însă examenul de folclor, cu Pavel Ruxăndoiu. Acesta ne-a chemat în sală în ordine alfabetică. M-am dus la şapte şi jumătate dimineaţa, pus la costum şi la cravată, dar am intrat la cinci după-amiaza, transpirat şi cu hainele mototolite pe mine. De atunci am adoptat altă tactică. Cu o seară înainte examen mă duceam la un film uşor şi mă relaxam. O singură dată am luat plasă. Rula Pisicile aristocrate şi un copil mi-a urlat tot timpul în urechi. Întors la cămin, înghiţeam două somnifere şi mă culcam. A doua zi mă sculam pe la zece şi jumătate, mă bărbieream, făceam un duş şi plecam la facultate. Mai găseam la uşă trei-patru inşi care se codeau să intre. Mă băgam în faţă şi răspundeam cu aplomb. Profesorul de economie politică mi-a făcut figura. Aveam în faţă un student care răspundea şi în spate doi care erau ultimii. Băiatul din faţa mea nu ştia nimic. Profesorul m-a pus pe mine să răspund. Ştiam subiectele la perfecţie. M-a interrupt şi i-a chestionat pe ultimii doi. Nu ştiau nimic.

─ Se verifică teoria mea, a spus dascălul. Cei care nu sunt pregătiţi intră ultimii.

A mai făcut un tur cu noi şi a obţinut aceleaşi rezultate.

─ Nu ştiu ce să fac, a zis Apostol. Să vă las pe toţi?

─ Dom’ profesor, am sărit eu în sus. Am răspuns perfect.

S-a plimbat o vreme ca un urs în cuşcă, apoi a zis:

─ Am găsit soluţia. Vă dau la toţi 9 şi cu asta basta!

Colegii au sărit în sus de bucurie.

─ Hai să ne îmbătăm, a zis unul. Facem cinste, că meriţi.

N-am spus nimic şi m-am dus la cămin.

Anul următor ne-a examinat acelaşi profesor, la socialism ştiinţific. M-am prezentat primul, îmbrăcat la patru ace. Am tras biletul şi am răspuns impecabil.

─ Se verifică teoria mea, a spus magistrul. Cine ştie intră primul. Zece, mulţumesc!