Mulţi dintre cei care au făcut Revoluţia au murit. Supravieţuitorii se bucură de munţi de bani, vile luxoase, maşini scumpe, femei de moravuri uşoare şi alte nimicuri... Toţi sunt şefi sau "oameni de afaceri". N-am avut timp până acum, dar voi scrie cândva un studiu de patologie socială despre "şefie" şi "şedinţomanie", noţiuni care s-ar părea că ţin de nişte instincte primare. Cine a fost vrea să mai fie. Şi este. Cu toată cumsecădenia lui, Ion Iliescu ar mai candida de cinci ori la funcţia supremă în stat. Ca să nu mai vorbesc despre alţii care nu au niciun fel de măsură. Fiecare dintre ei e convins că menirea lui este să-i îndrume pe ceilalţi. Scoase din context, cuvintele lui Petru Rareş - "Vom fi din nou ce-am fost şi chiar mai mult decât atât! " - exprimă filosofia unui popor profund ancorat într-un trecut din care ies deasupra cele mai murdare gunoaie. Interesul este să stea unii bătuţi în cuie pe jilţuri împărăteşti ! Nimic pentru viitor ! De câţiva ani, în fiecare iarnă cumpăr grâu pentru a hrăni un stol de guguştiuci. În treacă fie zis, am observat că numărul lor scădea în fiecare zi : cineva, în altă parte, le punea capcane şi îi prindea ... La un moment dat, am văzut că se temeau să se apropie de măsuţa suspendată pe care le pusesem hrana. M-am uitat mai atent şi am văzut că unul dintre ei, mai bătrân şi mai înfoiat, se făcuse stăpân peste boabele de grâu şi îi alunga pe ceilalţi. Urăsc vânătoarea şi n-aş ucide niciun animal sau pasăre, dar atunci mi-am dorit să am o puşcă...
După ce a provocat atâtea nenorociri şi ne-a aruncat practic în afara Europei, târându-l în rahat şi pe Ion Iliescu, Miron Cozma vrea să-şi facă partid şi tot încearcă, foarte mândru de el, să iasă în faţă. Se vede treaba că nu numai bunurile materiale nu ştim noi, românii, să ni le "purtăm", ci şi funcţiile, responsabilităţile, puterea sau bruma de prestigiu.
Şi atunci mă gândesc la Avram Iancu care a condus, la 24 de ani, o altă Revoluţie şi care n-a făcut în viaţa lui niciun compromis. Puţini români se pot lăuda cu asta şi sunt şi mai puţini cei din mediul politic care au la activ o asemenea ispravă. În timp ce tovarăşii săi de luptă se chivernisiseră bine şi râdeau de el - "Ce-o făcut ăsta toată viaţa, măi, decât că o mâncat, o beut bine şi s-o culcat cu toate muierile pe care le-o prins ? " -, Iancu umbla singur şi se oprea prin poienile pădurilor, unde îşi alina durererile, cântând din fluier... Era desconsiderat şi chiar bătut de membrii propriei familii ! Şi-a dat sufletul într-o dimineaţă, pe prispa unei cârciumi, la numai 48 de ani... E ceva urât mirositor în străfundurile fiinţei umane care o face pe aceasta să-şi deteste semenii, iar pe cei mai buni să-i izoleze şi uneori să-i crucifice. Cum se numeşte boala asta ? Ar trebui să fie identificată şi tratată, fiindcă poporul român o are într-o formă foarte gravă.
P.S. S-ar putea ca, în realitate, băieţii deştepţi ai celui mai sărac şi mai cinstit om politic din ţară să-l fi cufundat pe Cozma în hazna, deoarece "Luceafărul huilei" a fost manipulat în mod evident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu