La numai un an de la Radiografia unei zile de mai, Cartea Românească, 2012, Cristian Meleşteu revine în forţă romanul Revoluţia borfaşilor, Tracus Arte, 2013. Îmi place în mod deosebit acest tânăr prozator, înzestrat cu un stil fluent şi cu o viziune artistică originală. Revoluţia borfaşilor se ridică la nivelul celor mai bune pagini ale volumului anteriror, făcând un pas înainte în ceea ce priveşte anvergura construcţiei narative. Cele şapte părţi ale opului poartă titluri inspirate, cu iz livresc-cultural, după numele unor tablouri de Bosch, amintindu-mi de verva metaforică şi imagistică a lui D. R. Popescu : Ispitirea Sfântului Anton, Grădina desfătărilor lumeşti, Carul cu fân, Corabia nebunilor, Judecata de apoi, Scamatorul, Moartea avarului. Inventiv, cu o fantezie debordantă, Cristian Meleşteu povesteşte firesc şi alert fapte incredibile, deviind pe nesimţite de la banal la o irealitate şocantă, uneori terifiantă. O lume halucinantă populează paginile lui Meleşteu, iar scenele comic-groteşti se succed ca în filmele lui Chaplin. Fără îndoială că aceasta este o modalitate de a evoca tragedia neputinţei umane, a incapacităţii fiinţei noastre de agăsi lumina împăcării şi a fericirii. Cristian Meleşteu este un prozator straniu, cu personaje atipice, gogoliene. Aştept cu mare interes evoluţia viitoare a autorului.
P. S. Felicitări se cuvin şi redactorului Vasile Mihalache, care a făcut o treabă excelentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu