Alexandru Mușina a repetat ani în șir, pe vremea studenției noastre, o idee la care alții dădeau din umeri :
- O să debutez, bă, o să public o carte, dar n-o să fac gaură-n cer! Și la ce o să-mi foloseacă?
Adică e important ca atunci când publici o operă să aduci un suflu cu totul nou, iar confrații și cititorii să te ia în seamă cu entuziasm. E un orgoliu creator ușor de înțeles și de acceptat. În lecturile mele căutam și eu noutatea, dar una care să mă surprindă și să mă facă fericit, ca imaginea lumii proaspăt ivite de sub apele primordiale. De aceea citeam uluit Portretul lui Dorian Gray, Un veac de singurătate, Ulise, Zgomotul și furia, La răsărit de Eden, Cevengur, Maestrul și Margareta, povestirile lui Henry Lawson ori Vasili Șukșin, Ghepardul, Orbirea, Secretul pădurii bătrâne, Cărarea pierdută, romanele lui Hamsun și toată proza rusă, în fruntea cu Gogol.
Așa am căutat să și scriu : altceva decât s-a practicat până acum, chiar dacă în ceea ce am făcut intră destul artificiu, incluzând uneori și o doză de trivial. Iată însă că Bukowski mi-a schimbat fundamental perspectiva asupra literaturii, iar pe viitor voi opta, probabil, pentru o altă cale.
Destinul ne pune și el indicatoare de circulație, ca să zic așa. Nu cred în horoscoapele care curg pe televiziuni și prin ziare, dar se pare că zodiile nu mint în ceea ce privește reperele fundamentale. Cunosc doi oameni trăiți în medii diferite - oraș-cătun -, cu meserii și înfățișări diferite, dar născuți în aceeași zi a anului. Caracterele celor doi seamănă însă ca două picături de apă. În acest context consider că este un noroc dătător de speranțe să mă fi născut în ziua în care a văzut lumina zilei marele Ivan Bunin. În plus, ca și el, iubesc grădinăritul. La mai multe comparații nu-mi ridic nasul și chiar îmi cer iertare că l-am pomenit în această împrejurare.
Îmi rezervasem un cadou de ziua mea, comandând, printre altele, un volum de nuvele aparținând lui Ivan Bunin. Din nefericire, coletul a întârziat pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu