Ne bucurăm că ne-am calificat dintr-o grupă jalnică, având contracandidate două echipe penibile, de nivel sătesc, Grecia și Ungaria.
Valoarea lui Constantin Budescu și-a spus însă cuvântul. Excepțional jucător! Bine că Iordănescu n-a așteptat ca jucătorul Astrei să iasă la pensie și după aceea să-l convoace. Există fotbaliști - vă mai amintiți de Dobrin? - care decid soarta unui meci și deseori, cum se întâmplă în cazul Barcelonei, toată responsabilitatea cade pe ei. Catalanii fără Messi sunt morți, în timp ce Real, vorba unui amic, joacă mai bine fără Ronaldo. Asta înseamnă să ai/să nu ai lot și antrenor.
În rest, tristețe mare. Naționala noastră e submediocră, cu jucători care nu știu să dea în minge. Mutu, beat mort și cu câte o sticlă în fiecare mână, ar fi mai bun decât Stancu. Am vaga speranță că nu vom merge la Euro să facem pe noi de frică și să ne plângă lumea de milă.
P.S. Budescu are un fel de laser la piciorul drept. Foarte isteț, Iordănescu îl folosește chiar pe dreapta, adică acolo de unde nu poate șuta foarte bine spre poarta adversă!
2 comentarii:
Da, ne-am calificat. Tîrîş-grăpiş. Era gata-gata să ne sufocăm, de-atîta neputinţă, părîndu-ni-se că şirul meciurilor nu se mai termină! Acuma, la drept vorbind, nici nu ştiu ce ne-am fi făcut fără victoriile iniţiale involuntare de la Atena şi Helsinki, unde am fost să şterpelim cîte un punct şi ne-am pricopsit cu cîte 3! Să mă ierte Dumnezeu, dar cred că dacă adversarii noştri, inclusiv nord-irlandenzii la Bucureşti, erau puţin mai atenţi în cîteva momente, echipa asta a României nu ar fi cîştigat nici un meci. Ar fi fost urmarea firească a unui stil de joc fricos, retrograd şi incapabil, care il aruncă pe privitor în braţele exasperării şi deziluziei. Este – să o spunem pe-a dreaptă – stilul caracterististic al unei anumite origini tehnice de antrenori români, din care fac parte emblematic Victor Piţurcă şi Anghel Iordănescu. În plus, ei – şi, într-o oarecare măsură, şi predecesorul lor, Răzvan Lucescu – au obtuzitate a gîndirii în materie de selecţie, ceva revoltător! Fixism şi subiectivism deşănţat, dublate de o încăpăţînare vecină cu răutatea. Totul din orgoliu personal şi interese conexe (pe om îl mai citeşti şi după ochi...). Cîtă vreme numim la echipa reprezentativă a ţării antrenori care construiesc echipe care să îi reprezinte pe ei, vom avea naţionala pe care o avem de vreo 15 ani încoace.
LA MULŢI ANI, Maestre!
Nicolae Nicu,
Excelent comentariu!
Da, peste tot e vorba de interese. Am devenit niște monștri.
Trimiteți un comentariu